Deşi am fost anunţaţi de nu ştiu ce ieftiniri la apa caldă, facturile mele arată ca cele de luna trecută. Odios de mari şi imposibil de achitat.
Aţi făcut mici economii pentru Sfintele Paşti? Scoateţi-le de sub cutiile sub care le-aţi ascuns şi plătiţi factura. Dacă nu aveţi economii – luaţi cu împrumut. Noi ne-am obişnuit deja care e jocul: se scumpeşte ceva, lumea se supără, apoi se anunţă că altceva se ieftineşte sau nu se scumpeşte. E ca atunci când în România s-au tăiat douăzeci de procente din salariile bugetarilor şi din pensii, iar când lumea a ieşit în stradă, l-au arestat pe Dan Diaconescu. Brusc, tot centrul de interes s-a mutat asupra arestării.
E o practică pe care aş numi-o distragerea atenţiei. Vi se taie salariul, dar uite ce păţeşte idolul pensionarilor. Sunt mult prea mari facturile, dar uite carnea va rămâne la acelaşi preţ. Da, ştim, s-ar putea scumpi mijloacele de transport în comun. Cine e de vină că nu avem câte o maşină pe cap de locuitor? Şi oricum, aplaudaţi, s-ar putea să avem un preşedinte. Printre altele, ştiri de genul: un omor, un profesor de culoare în cutare sat, mai nişte fete prinse că se prostituează la saună, mai un accident rutier.
Există un joc între copii, îi distragi brusc atenţia partenerului cu o remarcă de genul: „Hei! Ce e acolo?” şi când el întoarce numaidecât privirea, îi dai o palmă peste cap. Cam aşa sunt şi jocurile scumpirilor. Un hopa-mitică (cade-n fund şi se ridică) nesfârşit. Se scumpeşte, se ieftineşte, se rămâne la acelaşi preţ, până ne zăpăcesc cu totul şi obosim să ne mai supărăm. Resemnarea şi depresia sunt singurele care rămân gratuite pe viaţă.
Şi spun asta fiindcă eu oricum nu cred că ar fi scumpit carnea, exact acum când nici nu a început bine postul Paştelui. Dacă un om din cinci posteşte, tot e un număr destul de serios ca să pună pe marşarier vânzările la carne. Şi ca să vă conving, aşteptaţi încă o lună şi veţi vedea cât vor costa ouăle.
Până atunci să aveţi spor la plata facturilor şi răbdare la coada de la Infocom.
