Eşecul din partida inaugurală l-a impus pe Vicente del Bosque să opereze anumite modificări în componenţă. În locul lui David Silva pe teren şi-a făcut apariţia Jesus Navas, iar companie lui David Villa, care în disputa cu elveţienii, fusese unic atacant, i-a făcut Fernando Torres. În această partidă „furia roşie” avea misiunea nu doar să învingă, ci şi să marcheze cât mai multe goluri. Obiectivul victoriei în grupă nu l-a anulat nimeni. Ba şi însuşi spaniolii probabil nu-şi prea doresc să se confrunte în optimi cu Brazilia.
Formaţia din Honduras avea de realizat sarcini diametral opuse – să se străduie să nu piardă cu un scor categoric, iar dacă norocul le va surâde, poate şi să înscrie vreun gol. Spre fericirea jucătorilor din America Centrală, ibericii nu le-au terorizat compartimentul defensiv. Nu putem afirma că europenii au jucat anost, dar vitezele înalte aşa şi nu le-au cuplat, iar ocaziile pe care le-au avut, le iroseau cu multă generozitate. În anumite momente au şutat imprecis, în altele nu au ajuns la balon, apoi doreau să joace spectaculos şi, în consecinţă, a fost consemnat un singur gol în primele 45 de minute. Însă, primul său gol la Mondialul din Africa de Sud, discipolii lui del Bosque l-au înscris şi s-au simţit mult mai confortabil în joc. Într-o mai mare măsură acest fapt se referă la Villa care, amplasat pe centru stânga (anume în această poziţie va evolua şi la FC Barcelona), de mai multe ori trecea ca printre jaloane pe lângă fundaşii din Honduras. Partenerul său din ofensivă însă, nu părea să se afle în cea mai bună formă. În acţiunile lui Fernando Torres, refăcut recent după o accidentare, se simţea o jenă, o neîndemânare. Puţine au rămas din aciditatea, rapiditatea şi ardoarea lui de altă dată. Deocamdată vârful lui Liverpool este departe de forma sa cea bună, drept dovadă, a şi fost schimbat în minutul 70.
Villa însă, a continuat să exceleze şi în mitanul secund – când fentele cu efect se succedau una după alta, soldate cu şuturi de la distanţă, incursiuni solitare şi chiar un gol frumos (chiar dacă mingea fusese deviată). Unicul fapt care puţin a şifonat impresia despre jocul său – lovitura ratată de la 11 metri. Însă chiar nici acest eşec nu a încurcat debutantului „barcelonez” să devină cel mai bun jucător al partidei.
În general, spaniolii au jucat cu gândul la dificila confruntare din ultima etapă cu Chile, unde şi se va soluţiona ecuaţia calificării. Formaţia lui del Bosque a jucat din plăcere, consumând forţe minime, exact câte erau necesare pentru o victorie confortabilă.
Se poate spune că selecţionata Hondurasului, scăpând doar două goluri, şi-a atins obiectivul-minimum. Spaniolii nu au repurtat o victorie categorică, fapt care nu diminuează forţa echipei din America Centrală.
