Femeile mironosițe

Să spui astăzi unei femei că e o mironosiță ar trebui să redevină o laudă. Pentru că ce au făcut acele femei e uimitor. În timp ce apostolii stăteau ascunși de frica oștenilor ce i-ar fi putut aresta, femeile L-au urmat pe Iisus la picioarele crucii. Nu întâmplător ele au fost primele martore ale învierii: pentru că era firesc ca cele care au văzut moartea lui Iisus, să vadă și învierea Lui.

În drumul Său de la umilință la glorie, de la durere la bucurie, de la moarte la viață, Iisus a fost însoțit de acele femei pe care astăzi le numim mironosițe. De aceea în mintea noastră mironosiță ar trebui să însemne: curaj, loialitate, credință, putere, hotărâre și nu în ultimul rând bărbăție. Exact opusul peiorativului folosit de unii dintre noi.

Credincioșia și loialitatea lor ar trebui să le avem pururi în minte, ca putere a exemplului. Femeile, care de obicei întorc capul când în curte se taie mielul, găina, vițelul, pentru că firea lor e de mamă, de dătătoare de viață, de protectoare a ei, merg cu inima zdrobită de durere și văd cum Învățătorul lor e răstignit.

În mintea noastră răstignirea înseamnă deja moartea Domnului și învierea Lui. Noi nu mai conștientizăm ce însemna atunci o răstignire, fiindcă am crescut cu învățătura creștină și verbul a răstigni se leagă strâns de credința noastră. Uităm că acum două mii de ani era cea mai cruntă și barbară formă de condamnare la moarte. Cumplită și umilitoare în același timp. Iar femeile mironosițe, Maica Domnului și evanghelistul Ioan merg să Îl însoțească pe Cel pe care Îl adorau, pe Iisus Hristos, în acest drum al rușinii și umilinței, al torturii și durerii.

Nu o fac ca să se convingă de moartea Lui, ci din loialitate, ca să nu Îl părăsească, ca să participe în felul lor la suferința Lui. Cinstirea pe care le-o datorăm e legată de această putere extraordinară de credincioșie față de Iisus.

Să spunem deci mironosiță așa cum se cuvine, cu respect și dragoste. Și să cerem de la Dumnezeu puterea și credința, loialitatea și dragostea, curajul și bărbăția lor, a femeilor care au stat lângă El nu doar la bine, cât mai ales la greu.