Așadar, un om poate muri antum, fiind ucis de alții, ca în cazul poetului nostru național, dar poate muri antum de bunăvoie – din comoditate, oportunism, frică, lașitate, sete de putere și onoruri etc. Acest fel de moarte antumă de bunăvoie se înregistrează foarte frecvent în mediul politic – vezi și expresia „cadavre politice”. În acești 22 de ani de independență, politicul moldovenesc a produs mai multe „cadavre politice” celebre. Zilele acestea am asistat la o adevărată „epidemie”: în doar o săptămână s-au înregistrat cel puțin vreo zece morți antume în mediul politic și jurnalistic. Politicieni de prim-rang, jurnaliști, analiști politici și bloggeri, în timp de câteva zile, au devenit cadavre politice și mediatice. Așa cum nimeni nu-și mai amintește astăzi de politicienii Reus și Solonari, premierii Sangheli și Ciubuc, jurnalistul Liviu Druguș, nimeni nu-și va mai amintii nici de proaspeții „decedați”, fie-le moartea antumă lungă și definitivă! În ceea ce privește moartea mea antumă, zvonurile, precum vedeți, au fost vădit exagerate.
