„Astăzi se împlinesc cinci luni din ziua în care am fost încătușat. Exact acum cinci luni, în ziua arestului, am declarat că totul este o înscenare, că reţinerea mea face parte dintr-un scenariu regizat în cele mai mici detalii, iar scopul adevărat este preluarea totală a puterii în Moldova.
Să facem o mică retrospectivă: oare nu asta s-a întâmplat în aceste cinci luni?
Totul a început cu demisia lui Dorin Dragutan, demisie pusă la cale după o întâlnire tete-a-tete cu finul NOBIL.
După ce m-au izolat total, au demis guvernul Streleţ. Îşi mai aminteşte cineva pentru ce? Suspiciuni de corupţie, parcă aşa strigă de la tribună purtătorul de cuvânt al partidului condus de Plahotniuc, Marian Lupu. După aşa acuzaţii ar trebui să urmeze ceva? O anchetă, de exemplu. Măcar, aşa de ochii lumii. Ce a urmat? Nimic. Şi nici nu putea să aibă loc ceva. Pentru că e clar pentru toţi: a fost doar un pretex inventat.
Izolarea mea a dus, aşa cum era de aşteptat, la ruperea fracţiunii. Unii şantajaţi (va amintiţi dragi colegi cum îmi plângeaţi pe umăr că sunteţi presaţi… apropo, v-aţi rezolvat problemele?), alţii cumpăraţi.
Într-un final Moldova a ajuns să fie capturată în totalitate!
În tot acest timp, cel mai mare show organizat vreodată în parlament, soldat cu reţinerea mea în direct la televizor, s-a transformat într-o şedinţa de judecată care are loc pe întuneric, cu uşile închise şi cu presă păzită de mascaţi înarmaţi cu automate.
Deşi am cerut în repetate rânduri că procesul să fie unul public, în aşa fel că fiecare dintre voi să afle adevărul, să vadă acele aşa zise probe, bâlbâielile lui Shor, ochii plecaţi ai judecătorilor, procurorii, au încălcat din nou legea, şi au ţinut de indicaţiile transmise în şoaptă de patronul cu sediul de pe Cantermir: totul trebuie să se desfăşoare cu uşile închise.
Faptul că acest proces de judecată nu este public, demonstrează clar că este vorba despre un DOSAR POLITIC. Un dosar care urmăreşte un singur scop: distrugerea mea şi a PLDM-ului.
Fac un apel către societatea civilă. Cereţi transparenţă. Nu lăsaţi că dosarele cu o rezonanţă publică atât de mare să fie judecate pe întuneric. Ori, întunericul e locul unde Plahotniuc se simte în apele lui.
Eu voi continuă să lupt. Voi încerca să-mi demonstrez nevinovăţia chiar dacă mi se şopteşte că sentinţa este deja pregătită. Voi încerca să transmit mesaje, deşi fiecare pas al meu este strict monitorizat, iar corespondenţă verificată şi orice informaţie pe care vreau să o fac publică ajunge mai întâi pe stradă Cantemir.
Şi la final, o întrebare pentru cel mai mare luptător pentru adevăr. Domnule Ghimpu, aţi spus că nu coborâti din copac până când Shor nu va fi arestat? Am auzit că totuşi v-aţi dat jos, doar că aţi ajuns direct în buzunarul lui Plahotniuc. Cum e acolo? E călduţ şi bine?
Precizez că după orice încercare de a declara ceva, condiţiile de detenţie se înăspresc brusc. Sub pretexte, bineînţeles legale, îmi sunt organizare percheziţii inopinate. Sau, având dreptul la 20 de minute de telefon pe săptămâna, sunt pus în situaţia să aleg: vorbesc la telefon cu mama bolnavă sau aleg să aud vocea copilului meu de un an… Şi asta pentru că gardianului îi e greu să apeleze la două numere de telefon. Cred că în curând în celulă va fi plasat un recidivist periculos, aşa cum s-a mai întâmplat, că să am grijă ce vorbesc dată viitoare.
Dar nu-i nimic, ce nu te omoară te face mai puternic, parcă aşa spun filozofii. Şi, deocamdată, sunt viu.”
Sursa: Facebook.com
