Orice pasionat de istoria celui de-Al Doilea Război Mondial asociază localitatea franceză Dunkirk (Dunquerque) cu retragerea masivă a armatelor britanice și franceze pentru a scăpa din încercuirea trupelor germane conduse de Erwin Rommel. Blitzkirieg-ul lui Hitler dăduse roade, iar Franța a fost ocupată în 1940. Toate aceste acțiuni au provocat retragerea trupelor aliate până la Canalul Mânecii. Însă mai departe unde puteau să meargă?
Pentru a salva ceva din această înfrângere dezastruoasă, Churchill a decis să încerce să salveze măcar 30.000-40.000 de soldați blocați pe plaja de la Dunkirk, pentru a-i putea folosi ulterior în luptă, când avea să urmeze invazia germană a Marii Britanii. În cele din urmă, aceasta nu a mai venit. Cristopher Nolan se agață de dramatismul acestei perioade, de sentimentele pure trăite de soldații încercuiți care luptau pentru viețile lor. Aceștia ar fi fost în stare să și înoate până în Anglia, doar ca să scape de orori. Cel puțin asta simți când privești scenele înfiorătoare.
În linia întâi îl avem pe Tommy (Fion Whitehead), un soldat englez care dă totul din el pentru a ajunge acasă. După ce scapă de mai multe ori de la moarte, nenorocirile pe care acesta le experimentează îl întăresc psihologic spre finalul filmului. Tommy învață rapid că războiul nu e o joacă. Alături de el, mai mulți soldați dintr-o brigadă de grenadieri se luptă și ei să se întoarcă în Anglia.
În tot acest timp, de partea cealaltă a canalului, o barcă civilă, proprietate a domnului Dawson (Mark Rylance) este comisionată de Marina Britanică împreună cu alte 700 de bărci private, pentru a pune umărul la evacuarea trupelor blocate la Dunkirk. El este ajutat de fiul său, Peter (Tom Glynn-Carney) și de George (Barry Keoghan), băiatul care avea grijă de vasul său. Și astea sunt doar evenimentele care se petrec pe plajă și pe mare.
Dunkirk: Lupte aeriene extrem de bine realizate
De departe, cea mai bună parte a filmului este dată de luptele aeriene. Ca un fan înfocat al aviației din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dogfight-urile în care sunt angrenate avioane Spitfire Mk.V și Messerchimitt Bf 109 mi-au făcut deliciul complet. Pe lângă acestea mai avem prezențe notabile în ceea ce privește aeronave legendare. Bombardierul Heinkel 111 sau celebrele dive-bombere ”Stucka” Junkers Ju-87 își fac și ele apariția, în moduri cel puțin notabile. Scenele de pe plajă, când amenințătoarele Stucka se apropie cu vuietul asurzitor specific și vezi cum toți soldați se lasă la pământ și încep să se roage, sunt cutremurătoare în cel mai realist mod posibil.
Piloții britanici de Spitfire au și ei povestea lor. Farrier (Tom Hardy) și Collins (Jack Lowden) sunt camarazi de război care se ajută reciproc în luptele aeriene desfășurate deaspura Canalului Mânecii. Vă las pe voi să aflați deznodământul celor doi, dar vă asigur că acesta nu vă va lăsa fără vreo lacrimă stoarsă. Toate personajele sunt excelent definite și funcționează într-o comuniune desăvârșită care face din Dunkirk capodopera care este.
Concluzii despre Dunkirk
Dunkirk este, probabil, cel mai bun film regizat de Cristopher Nolan. Da, mi-a plăcut extraordinar de mult trilogia Dark Knight. Da, mi-a plăcut poate chiar și mai mult Interstellar. Ca să nu mai vorbim de Inception. Însă Dunkirk este apogeul carierei sale regizorale. Un film desăvârșit, care își va pune cu siguranță amprenta pe isotria cinematografiei, cel puțin în ceea ce privește peliculele insiprate din istoria celui de-al Doilea Război Mondial.
Rolul său este de a te transpune pe cea mai nenoricită plajă dintre plaje și de a te face să simți stropul rece de transpirație pe care lupta pentru supraviețuire ți-l stoarce din ceafă. Cristopher Nolan și-a caracterizat filmul ca fiind „o experiență de Realitate Virtuală pentru care nu vei avea nevoie de ochelari”.
Sursa: playtech.ro
