Studiile în domeniul artelor şi le începe în anul 1990, când intră la Liceul de arte plastice „Igor Vieru”. Şase ani mai târziu se înscrie la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, specialitatea pictură. Dezvoltând o pasiune pentru fotografie încă din perioada studenţiei, tânărul pictor ajunge să lucreze ca montator video la Centrul Soros de Artă Contemporană şi grafician video la OWH TV Studio. Peste puţin timp este numit în calitate de ART director în două mari companii – „Moldcell” şi Studioul de producţie „STIL Production”. A participat în cadrul mai multor expoziţii de grup desfăşurate în R. Moldova, România, Rusia şi Ucraina.
Lumea lui Florin Tăbârţă a fost mereu una plină de culoare, la propriu şi la figurat. Prima, datorită faptului că s-a născut într-o familie de artişti, tatăl său fiind renumitul pictor Ion Tăbârţă, iar în cel de-al doilea caz, fiindcă el însuşi a ales drumul artei, cel al picturii şi al fotografiei. Pasiunea sa pentru fotografie a „recidivat” în perioada când era student la Arte. Pe atunci, tânărul artist realiza că este atras de calculatoare, tehnici care abia se lansau pe piaţa din R. Moldova şi care aveau un impact revoluţionar în rândurile tinerei generaţii.
Un factor determinant în alegerea acestei meserii a fost şi criza din ’98, când trebuia să facă faţă problemelor financiare. Fotograful recunoaşte însă că, dacă R. Moldova era o ţară mai prosperă, astăzi ar fi fost „un pictor cu acte în regulă”. Cu toate acestea, nu regretă alegerea făcută, iar asta deoarece a reuşit cu succes să îmbine pictura cu fotografia. „Probabil am avut noroc că m-am reprofilat într-un domeniu la fel de frumos. Cele două îmi provoacă trăiri diferite, pictura este statică şi te face să te simţi ca un Dumnezeu al pânzei, acolo nu există factorul timpului. Pe când imaginea video este dinamică, ea avansează, rulează, acolo ori creezi, ori distrugi”, povesteşte cu entuziasm fotograful. El spune că asemănarea dintre cele două arte este aceea că ambele necesită multă muncă, răbdare şi foarte multă imaginaţie. La întrebarea cât de des apelează la fotoshop şi cât de necesar este acesta, în contextul în care adesea el „mutilează realitatea”, plasticianul ne-a spus că depinde ce-şi propune fiecare artist. „Se ştie că ceea ce este prea mult strică. Personal lucrez şi admit lucrul cu fotoshopul, însă respect anumite nivele de aplicare ale acestuia. Una este să scoţi o sârmă de telegraf care strică peisajul şi altceva e să construieşti o altă realitate – aici eu bat în retragere. Nu folosesc fotoshopul pentru a face colaje”, ne-a explicat Florin.
Şi deoarece frigul îl împiedică încă să iasă la plein-air, pictorul aşteaptă cu mare nerăbdare a treia ediţie a Bienalei Teatrului „Eugene Ionesco”, unde pentru a treia oară este delegat să imortalizeze cele mai marcante secvenţe şi personalităţi ale acestui grandios eveniment cultural. „Sunt extrem de fericit că, timp de trei săptămâni, voi trăi momente feerice alături de marii actori ai teatrului. Asta mă conectează la un alt gen de artă, înălţător şi sublim. Întotdeauna aştept Bienala cu nerăbdare”, a remarcat artistul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
