De la proclamarea Independenţei Republicii Moldova şi până în prezent, toată lumea aşteaptă cu speranţă să se facă dreptate, să se restituie averea acumulată de câteva generaţii prin muncă cinstită şi confiscată abuziv, nemaivorbind de prejudiciul moral.
Casele, pământul, animalele, uneltele de lucru şi alte bunuri materiale au fost confiscate banditeşte, fără a fi contabilizate. Acum, foştilor deportaţi li se cer dovezi şi diferite certificate care nu pot fi prezentate, după o perioadă atăt de îndelungată.
Toate legile, cu toate modificările, menite să rezolve nedreptăţirile comise faţă de cea mai conştientă pătură a ţărănimii şi intelectualităţii basarabene, nu şi-au atins scopul. Asta – din cauza unor lacune care au fost strecurate intenţionat pentru a complica situaţia. Asemenea situaţii antipopulare, permanent erau create de către conducerea de vârf a republicii, care era formată cu prioritate din elemente străine şi ostile.
Până în 2009, Basarabia n-a avut la conducere reprezentanţii poporului băştinaş, oameni devotaţi ai acestui pământ trecut prin multe încercări. Abia acum s-a reuşit să se instaleze o guvernare patriotică, dar care a preluat conducerea unui stat sărăcit complet, cu datorii enorme, cu economia la pământ şi cu o populaţie îmbătrânită şi demoralizată. Este enorm de greu de redresat situaţia, este nevoie de o muncă titanică şi de susţinerea întregii societăţi. În plus, de multă răbdare şi înţelegere.
Am răbdat atâţia ani, vom mai răbda puţin, sperând spre bine.
În Parlament se pregăteşte un proiect de lege în vederea repunerii în drepturi juridice, morale şi materiale a persoanelor deportate şi supuse represaliilor. Sperăm ca noua lege să nu impună oamenii să prezinte dovezi despre volumul şi valoarea averii confiscate, testamente de moştenire, certificate de prin arhive, martori care să confirme faptele săvârşite de satrapii regimului de atunci.
Pentru oamenii în vârstă este greu să se deplaseze în diferite localităţi după tot felul de certificate, să apeleze la instanţele de judecată, să plătească diverse taxe şi avocaţi, costul nenumăratelor călătorii, care deseori nu dau rezultate…
Ar fi cu mult mai simplu dacă în legea respectivă s-ar introduce noţiunea de pagubă morală, care să fie restituită fiecărei persoane represate şi urmaşilor săi în mărimea costului lunar de consum actual pentru fiecare lună trăită în deportare. Ca dovadă de bază ar putea servi documentul ce confirmă deportarea.
Preşedintele Consiliului director al Asociaţiei victimelor regimului comunist şi a veteranilor de război ai Armatei Române
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
