Un handicap la ordinea zilei
O frică normală este ca o alarmă: are funcţia de a ne atrage atenţia asupra unui pericol, ca să ne ajute să îl evităm. În schimb, o frică patologică este ca o alarmă prost reglată, care ne poate face uneori să reacţionăm în mod bizar: de exemplu, ne face să roşim atunci când cineva ne vorbeşte despre ceva la fel de banal precum ploaia ori cerul senin sau ne împiedică să intrăm în peşteră pentru că acolo ar putea fi păianjeni… Teama aceasta intensă şi iraţională, însoţită de evitare, se numeşte fobie (de la grecescul phobos, „spaimă”). O frică normală are legătură cu emoţiile: are o intensitate limitată, este asociată cu o situaţie realmente periculoasă, dar nu reprezintă un handicap, deoarece îţi permite să acţionezi în mod adecvat (aşa stau lucrurile, de exemplu, cu teama de neant a alpinistului). În acelaşi timp, o frică fobică ţine de registrul bolii: este incontrolabilă, nu este asociată cu o situaţie periculoasă, este handicapantă şi obsedantă, în sensul că poate determina organizarea întregii existenţe în raport cu ea („orice, dar să nu ajung în situaţia de a…”). Fobiile cele mai frecvente sunt cele legate de animale, de elementele naturale (apă, vid, întuneric, furtună…), de mijloacele de transport, de sânge şi răni, de diverse contexte sociale (privirile şi opiniile celorlalţi) ori de spaţiile publice.
Patru sfaturi pentru a scăpa de fobii
În opinia terapeuţilor preocupaţi de această problemă, poţi scăpa singur de o fobie, dacă nu este prea veche ori prea severă. Iată un parcurs în patru etape:
1. Nu mai da ascultare fobiilor tale. Frica excesivă ne limitează libertatea şi ne transformă în sclavii ei: „Nu ieşi, nu te apropia, nu vorbi…”. Cu cat îi dăm mai mult ascultare, cu atât devine mai tiranică. Ca să ne eliberăm de ea, trebuie să ne confruntăm în mod constant şi gradat cu obiectul de care ea ne îndeamnă să ne ferim. Tratează teama excesivă ca pe un invitat nedorit şi abuziv şi încearcă să deosebeşti ceea ce-ţi doreşti (să trăieşti liber) de ceea ce vrea teama (să te supună).
2. Reflectează asupra originii fricii, apoi treci la acţiune. Este întotdeauna bine să afli de unde provin aceste temeri. În acelaşi timp, nu uita că este inutil să ne consacrăm tot timpul şi toată energia meditaţiei pe marginea originii acestora. Îndrăzneşte să înfrunţi direct obiectul temerilor tale. Poate că vei avea surpriza să constaţi că eşti mai relaxat decât credeai în faţa stimulului care te nelinişteşte.
3. Învaţă să te relaxezi şi să meditezi zilnic. Practică exerciţii prin care te antrenezi pentru a-ţi accepta frica („Nu e decât o simplă temere”) şi cele mai rele scenarii („Accept mai întâi aceste idei sau aceste imagini, pentru a putea apoi acţiona cu mai multă forţă şi mai mult calm, astfel încât să nu se întâmple aşa ceva”).
4. Nu uita că eforturile tale trebuie să fie pe termen lung. Teama excesivă este, în general, o dovadă de hiperemotivitate.
Trebuie deci să îţi faci obiceiul de a-ţi înfrunta temerile, oricare ar fi ele. De exemplu, jucând teatru, dacă ai trac în public, ori… mângâind
toţi câinii pe care îi întâlneşti pe drum, dacă te temi de câini.
Sursa: Timpul Suplimentul "Femeia"
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
