Găgăuzia şi Transnistria, cele două vulnerabilităţi de pe teritoriul R.Moldova. Cum îşi activează Rusia focarele de instabilitate din ţările ex-sovietice

Cele două regiuni au împreună sub 6.000 kmp şi mai puţin de 700.000 de locuitori, însă anexarea lor de către Rusia ar fi o lovitură pentru Republica Moldova, un stat care acum încearcă să iasă de pe orbită politică a Kremlinului şi să se înscrie pe un traseu european.

În ambele regiuni sentimentele pro-ruse sunt puternice şi dorinţa de alipire la Rusia este mare. Ambele regiuni sunt sub infuenta rusă de peste două secole, o diferenţa importantă fiind că acum 25 de ani regiunea transnistreaza s-a separat de Moldova printr-un conflict armat soldat cu 700 de morţi.

Găgăuzia
Găgăuzia este o regiune autonomă situată în sud-vestul Republicii Moldova, locuită în majoritate de găgăuzi, un popor apropiat cultural de turci şi de azeri. Suprafaţă este de 1830 kmp, ceea ce înseamnă că este puţin mai mare decât judeţul Ilfov. Populaţia este de circa 160.000 de persoane, iar cel mai important oraş este Comrat. Regiunea se învecinează cu Ucraina şi e interesant faptul că este fragmentată, alături de un corp central existând sate risipite.

Găgăuzii reprezintă peste 80% din populaţie şi originea lor este subiectul mai multor teorii care merg până la cumani, pecenegi şi turcii selgiucizi din secolul XIII. Teoriile cad de acord asupra faptului că un grup mare de găgăuzi şi de bulgari ar fi părăsit teritoriul de la sud de Dunăre pentru a se stabili în sudul Basarabiei.

Influenţă Rusiei a fost puternică din 1812 şi până în prezent. Imperiul ţarist a primit Basarabia în 1812 şi regiunea a fost colonizată cu găgăuzi, pe locurile părăsite de tătari. Republica Găgăuzia a fost independenţa "de facto" doar câteva zile în 1906, iar între 1918 şi 1940 a făcut parte din România Mare. Apoi dominaţia rusă a fost reluată (sub URSS), iar în decembrie 1990 mişcarea separatistă Găgăuz Halkￄ, cu sprijinul Moscovei, a proclamat în raioanele Comrat, Ceadîr-Lungă şi Vulcanesti Republica Găgăuză. La finalul anului 1994, Parlamentul de la Chişinău a recunoscut autonomia largă a găgăuzilor, Constituţia consfinţind un statut special.

Un lucru extrem de îngrijorător s-a petrecut anul acesta, pe 2 februarie, când în Găgăuzia s-a organizat un referendum în urmă căruia 98% dintre locuitori au optat pentru aderarea la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, stabilind direcţie clară spre Est a politicii externe şi lăsând loc pentru posibile mişcări ale Rusiei.

Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, a catalogat referendumul din Găgăuzia că fiind "nul şi neavenit".

"Subliniez, de la bun început, că susţinem poziţia guvernului Republicii Moldova referitor la aşa-zisul referendum în sensul că acesta a avut loc cu încălcarea deciziilor instanţelor din Republica Moldova, care au stabilit, în mod limpede, caracterul ilegal, neconstituţional al pretinsei consultări. În aceste circumstanţe, evenimentul este nul şi neavenit, iar rezultatele sale nu pot produce niciun fel de efecte juridice", a declarat şeful diplomaţiei române.

Transnistria
De facto, Republica Moldovenească Nistreană (Transnistria) funcţionează că un stat de sine-stătător: are un teritoriu de circa 4.100 kmp (cât un judeţ din România), iar populaţia este de jumătate de milion de oameni. Este o regiune separatistă situată între răul Nistru şi Ucraina, iar capitală este Tiraspol.

Transnistria are propria moneda, propriile paşapoarte şi plăcute auto de înmatriculare specifice, chiar dacă nu este recunoscută de comunitatea internaţională.

În secolul 17 regiunea a fost sub stăpânirea Moldovei, iar din 1812 a început odiseea rusească şi sovietică (din 1924 când a fost creată RASS Moldovenească). Apoi, după al doilea război mondial, o mare parte a teritoriului dintre Bug şi Nistru a fost inclusă în RSS Ucraineană, în timp ce o fâşie a fost înglobată în RSS Moldovenească. În ultimele zile de dinaintea destrămării URSS tensiunile au crescut în regiunea Transnistreană pe fondul temerilor rusofonilor că Republica Moldova s-ar putea uni cu România. Separatiştii ruşi au proclamat la 2 septembrie 1990 "Republica Moldovenească Nistreană" şi, ajutatii de trupe ruseşti, au preluat controlul asupra celei mai mari părţi a zonei transnistrene a Republicii Moldova, dar şi a unei zone în jurul oraşului Tighina. Confruntarea s-a soldat cu 700 de morţi.

În iulie 1992 s-a semnat un acord de încetare a focului, iar Rusia a adus câteva mii de soldaţi din Armata a 14-a care a menţinut republica separatistă, autorităţile de la Chişinău nemaivand controlul.

În toamna lui 2006, autorităţile separatiste transnistrene au organizat un referendum care a arătat faptul că o majoritate largă sprijină independenţa faţă de Moldova şi aderarea la Federaţia Rusă. Rezultatele acestui referendum nu au fost însă recunoscute de comunitatea internaţională.

Că şi "mozaic" etnic lucrurile sunt complicate: 32% dintre locuitori s-au declarat moldoveni, 30% sunt ruşi, iar 29% ucraineni. În unele oraşe moldovenii depăşesc 50%, în Tiraspol etnicii ruşi reprezintă peste 41%, diferenţe care nu pot decât să înrăutăţească tensiunile.

Transnistria este considerată un fel de "gaură neagră" a Europei. La Rabnita şi Tiraspol se află depozite de arme şi muniţii nesecurizate ale URSS, iar regimul politic este dominat de corupţie, trafic de arme, şi spălare de bani. Pe plan internaţional regiunea s-a făcut cunoscută şi prin echipa de fotbal Sheriff Tiraspol în care s-a investit mult.

Republica separatistă a fost condusă între 1991 şi 2011 de Igor Smirnov care a pierdut alegerile în favoarea lui Evgheni Şevciuk. Pentru a există că stat îi lipsesc două lucruri esenţiale: sustenabilitatea economică deplină (bugetul de la Tiraspol a primit în mod constant fonduri din Federaţia Rusă) şi recunoaşterea altor state.

Acum, preşedintele Parlamentului de la Tiraspol, Mihail Burla, a expediat o adresa preşedintelui Dumei de Stat (camera inferioară a Parlamentului) a Rusiei, Serghei Naraskin, în care solicită examinarea posibilităţii de aderare a Transnistriei la Rusia. Solicitarea a venit că urmare a unui proiect de lege propus de deputaţii Partidului "Rusia dreapta" cu privire la simplificarea procedurii de anexare a noilor teritorii la Federaţia Rusă

Comunitatea internaţională încearcă de mai mulţi ani să negocieze o soluţie pentru "conflictul îngheţat" din regiunea transnistreană, în cadrul unei formule complexe, cunoscută sub numele de "5+2", din care, în afară de Chişinău şi Tiraspol, mai fac parte Rusia, Ucraina şi OSCE în calitate de mediatori, iar SUA şi UE că observatori. Negocierile se află însă în impas în ultima perioada.

Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a declarat marţi, că cererea de examinare a posibilităţii de aderare a Transnistriei la Rusia, trimisă Dumei de Stat de către preşedintele Parlamentului de la Tiraspol este o acţiune "contraproductivă", atât pentru Republica Moldova cât şi pentru Rusia, şi că astfel de acţiuni "nu permit păstrarea acelei imagini internaţionale de care se bucură până acum Rusia". "Dacă va acceptă, va fi un pas greşit", a precizat Timofti.

sursa: hotnews.ro