Desigur, în contextul actual e greu să ne desprindem total de ceea ce se întâmplă peste graniţă, la vecinii noştri ucraineni. Poate tocmai din acest motiv partea a doua a spectacolului a făcut sala arhiplină să freamăte şi să intervină pe alocuri cu ropote de aplauze.
Prima parte a surprins apariţia găinarilor: farmazoana Parascheva şi găinarul Panteleu Avădanei. Momentul în care Panteleu, exilat de sătenii din Roşcoveni cărora le furase găinile, îşi recapătă dreptul de a se reintegra în societate, este o trimitere spre partea a doua, deoarece el intră în sat odată cu schimbarea puterii, în 1812. Cumva e un prim semnal tras de Busuioc şi subliniat de Hadârcă, menit să sugereze puterea care va legitima şi autoriza găinarii şi găinăritul.
Interpretările foarte reuşite ale Mihaelei Strâmbeanu şi Petru Oistric ne fentează un pic. Fiindcă vrând-nevrând simpatizăm cu hoţul.
E interesant şi faptul că prima parte merge cumva pe discursul şi interpretarea clasice. Apare personajul colectiv, cronologia urmată cu stricteţe, fără tăieturi, dansuri de grup mai ample. Începând cu a doua parte, personajul colectiv dispare, apare ruptura, grotescul de situaţie e mai potenţat, iar personajele sunt doar schiţate. Dacă prima parte e axată pe personaje, cea de-a doua se concentrează pe mesaj. Cred că această evoluţie a fost voită şi bine regizată de Petru Hadârcă.
Partea a doua îi transformă – odată cu (re)venirea ruşilor – pe găinari în oameni ai legii, ai partidului, conducători „iubiţi”. Cei care au ajutat românii sunt împuşcaţi, cei care sunt pregătiţi de compromisuri sunt promovaţi. Aşa se face că Petru Avădanei, urmaşul lui Panteleu, devine Piotr Panteleevici Avadanov.
Preşedintele de partid din scena finală imită perfect limbajul şi gestica unui actual lider al comuniştilor. Regăsim multe situaţii cu trimitere la prezent, multe replici menite să ne teleporteze din anul 1944 în 2014. De aceea publicul a fost încântat.
Şi poate tot din cauza asta nu am reuşit să ne desprindem total de evenimentele din Ucraina. Spectacolul grotesc al bucuriei sătenilor (sub ameninţarea cu arma!) la revenirea ruşilor, ne-a dat emoţii şi ne-a făcut să tremurăm la gândul unei posibile repetiţii a scenariului în viaţa noastră. Fără să uităm vreo clipă că adevăratul pericol, cel mai aproape de noi, îl reprezintă găinarii în plină ascensiune politică şi socială. Un roman care trebuie citit, un spectacol care trebuie văzut. Pentru a trage concluzii în viaţa reală.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
