Generalul Iurie Dominic: „Reformarea sistemului de instruire militară este o prioritate”

– Domnule general, în curând se împlinesc 19 ani de la fondarea Marelui stat-major al Armatei Naţionale. Care circumstanţe au impus crearea acestei structuri?
– Acum 19 ani, Marele stat-major al Armatei Naţionale a fost învestit cu statut oficial. Condiţiile anului 1992, când noul stat independent R. Moldova a fost nevoit să se implice în conflictul transnistrean, au determinat guvernarea de atunci să înfiinţeze această instituţie, pentru că ţara avea nevoie de un organ de conducere şi planificare militară. În toţi aceşti ani, obiectivul primordial al Marelui stat-major a fost de a dezvolta instituţia care se ocupă de securitatea ţării.

– Chiar dacă R. Moldova este o ţară neutră, asigurarea securităţii ei nu trebuie neglijată. În acest context, cum decurge pregătirea Armatei Naţionale, ca ea să-şi poată îndeplini obligaţiile privind apărarea ţării?
– Am realizat un sistem de planificare a apărării, bazat pe cele mai moderne practici existente în lume. Sistemul nu este, deocamdată, instituţionalizat prin acte normative, dar împreună cu ofiţerii din conducerea Marelui stat-major depunem eforturi pentru a-l finaliza. Planificarea cuprinde evaluarea unor posibile riscuri şi pericole cu care ne-am putea confrunta. În limitele resurselor, construim armata în bazele principiului mixt, adică prin înrolarea militarilor în termen, precum şi a celor prin contract. Această metodă accentuează rolul şi locul militarilor prin contract în Armata Naţională. Pot afirma cu certitudine că pregătirea militarilor are loc şi prin gestionarea mult mai eficientă a banilor publici, care ne ajută să menţinem armata la nivel.

– Apropo de banii publici. Care ar trebui să fie bugetul anual alocat Armatei Naţionale pentru ca modernizarea forţelor armate să fie realizabilă?
– Căutăm un echilibru între resursele disponibile şi misiunile pe care vrem să le îndeplinim. Dar acest echilibru este greu de atins chiar şi de ţările care îşi permit cheltuieli mari la întreţinerea armatei. În cazul R. Moldova, un buget „ideal” ar trebui să contracareze riscul unor anumite pericole sau, cel puţin, să pregătească structura militară pentru a le face faţă. Dar stabilitatea şi securitatea naţională este asigurată, în primul rând, prin capacitatea politică de care dă dovadă conducerea ţării. Vecinătatea cu Uniunea Europeană nu poate fi neapărat o garanţie a siguranţei, deoarece organizaţiile supranaţionale ar putea ezita să se implice într-un conflict, dacă el contravine intereselor lor. Din această cauză, noi nu ne facem iluzii şi ne pregătim foarte serios pentru a asigura, în limita resurselor modeste, minimul necesar care permite R. Moldova să facă faţă unor riscuri.

– La sfârşitul lui martie aţi efectuat o vizită în Afganistan. Care au fost scopul şi agenda vizitei?
– Vizita face parte din programul bilateral de cooperare cu Lituania. Am fost în Afganistan la invitaţia generalului-maior Arvydas Pocius, Comandantul Forţelor Armate ale Lituaniei, care şi-a inspectat trupele detaşate în această regiune. Omologul lituanian ne-a propus vizita pentru a ne familiariza cu activitatea echipei de reconstrucţie civilă din provincia Ghor, a subunităţilor militare lituaniene dislocate în oraşul Kandahar precum şi întrevederi cu administraţia locală şi reprezentanţi ai statului-major al Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate în Afganistan, dar şi cu scopul de dezvoltare bilaterală între militari. Am văzut cum conlucrează ţări din întreaga lume, care îşi unesc forţele pentru a menţine securitatea într-o regiune extrem de instabilă.

– Deplasarea în Afganistan semnifică o eventuală participare a trupelor moldoveneşti în operaţiuni de menţinere a păcii pe teritoriul afgan?
– Vizita mi-a demonstrat că suntem pregătiţi să trimitem militarii moldoveni într-o misiune pacificatoare în Afganistan. Dar pentru ca trupele noastre să participe într-o astfel de operaţiune este nevoie de o decizie politică. Este clar că, fără aprobarea guvernării, nu putem lua nicio decizie. Naţiunea afganeză are nevoie de susţinere externă şi în acest context aş spune că o susţinere cât de mică din partea R. Moldova ar fi binevenită.
Operaţiunile de acest gen presupun o cooperare interstatală care include şi suport financiar. Sigur, la acest capitol un loc considerabil îl ocupă NATO.

– Relaţia dintre R. Moldova şi Alianţa Nord-Atlantică se înscrie în limitele Programului Parteneriat pentru Pace şi participarea militarilor moldoveni în operaţiuni de pacificare poziţionează Moldova în calitate de sursă a securităţii şi stabilităţii regionale. Totuşi, ce obţine ţara noastră în cazul în care militarii moldoveni participă în misiuni de menţinere a păcii peste hotare?
– Globalizarea şi-a pus amprentele peste toate aspectele vieţii, atât cele civile, cât şi militare. Separarea, izolarea noastră nu este posibilă. Prin neparticiparea noastră la diverse operaţiuni în comun cu alte state, invocând faptul că suntem săraci, că avem probleme sau oricare alt motiv de acest fel, ne poziţionăm în ochii partenerilor străini într-o lumină proastă. Mecanismul uman, bazat pe principiul ajutorului reciproc, funcţionează şi în cazul relaţiilor dintre naţiuni şi, dacă o organizaţie supranaţională ne va oferi suport în repetate rânduri, dar nu va primi înapoi un ajutor cât de mic, vă asigur că, peste un timp, în momentul în care resursele naţionale vor fi epuizate şi vom apela la ajutor internaţional, vom fi refuzaţi. Solidaritatea cu alte ţări este un punct foarte important în relaţiile interstatale şi generaţia tânără trebuie să înţeleagă acest lucru.

– Moldova a trimis deja câteva detaşamente de genişti în misiuni pacificatoare în Irak, între anii 2003-2008…
– Cele şase contingente de genişti (din primul contingent a făcut parte şi un pluton de infanterie) au plecat în Irak la cererea autorităţilor irakiene. În perioada aflării în Irak, ei au dezamorsat în jur de 400 mii de obiecte explozibile. Primul detaşament de patrulare a salvat vieţi omeneşti. Bunăoară, plutonierul moldovean Veaceslav Lipciu a salvat un comandant irakian, în momentul unui atac terorist. Mulţi dintre irakieni poate nici nu ştiu unde se află Moldova, dar la sigur ţin minte că în localitatea lor au fost nişte străini cu tricolorul moldovenesc pe uniformă, care i-au ajutat. După ce trupele noastre s-au reîntors acasă, în adresa Armatei Naţionale au venit scrisori de mulţumire din partea conducerii poporului irakian.

– Colaborarea cu NATO a permis ca mai mulţi militari din Moldova să meargă la cursuri de specializare şi schimb de experienţă peste hotare. Cum au influenţat acele cursuri gradul de calificare al acestora?
– Gradul de calificare al militarilor moldoveni care au studiat în SUA, Grecia, Germania, Turcia, România şi alte ţări este direct proporţional cu rezultatele academice bune obţinute de aceştia la final şi prestaţia în cadrul aplicaţiilor internaţionale care vin să testeze profesionalismul şi competenţa subordonaţilor mei.
Colaborăm cu statul Carolina de Nord, unde militarii noştri beneficiază nu doar de studii, dar şi de schimb de experienţă. Proiectul „Mill to Mill” („De la militar la militar” – n.r.) a adus multe aprecieri în adresa moldovenilor. Totuşi, rezultatele sunt sesizate mai ales la întoarcerea în ţară. Sute de ofiţeri şi subofiţeri au beneficiat de instruire în diverse state din SUA, iar asimilarea celor mai moderne sisteme de învăţământ permite implementarea inovaţiilor şi în Moldova.

– O armată se ţine pe cadre militare bune. Cum sunt pregătite cadrele de ofiţeri, subofiţeri, sergenţi şi soldaţi?
– Din toamna anului 2009 în Armata naţională a fost schimbat cardinal sistemul de instruire militară. La moment, instruirea este centralizată într-un sistem unic. Acest lucru înseamnă că militarii prin contract şi cei în serviciu beneficiază obligatoriu de acelaşi model de instruire, pentru că-i vorba de o standardizare a armatei. Unica diferenţă între militarii prin contract şi cei în serviciu obligatoriu este că primii au obligaţiuni mult mai mari, în schimbul remunerării din partea statului. Ambele categorii de militari sunt instruite în aceeaşi instituţie, dar în subdiviziuni diferite. Acest lucru ne permite o economisire considerabilă de resurse, precum şi o eficienţă sporită de instruire.

– E adevărat că armata noastră trece la o nouă uniformă?
– Ţinuta nouă va fi mai ieftină, iar calitatea pânzei – mult mai bună. Important este că în modelele uniformei noi ne-am dezis de elementele moştenite de la alte armate, în special cea sovietică. Uniforma va fi deosebită, cu specific naţional. Consider că acest pas va contribui la coeziunea naţiunii şi la ridicarea spiritului militarilor. Astfel vom elimina şi sentimentul de apartenenţă la o armată care s-a aflat pe teritoriul ţării noastre.

– Să trăiţi, dom’le general!