„Eu unul aș răbda așa ceva doar dacă e prima, a doua sau a treia oară maximum. Dacă după multe explicații o mai face și a patra oară, atunci sau o trimit dacă mi-i indiferentă, sau îi trag o palmă să se liniștească – dacă țin la ea”, se explică acesta.
Mai mult, respectiva palmă nu este doar una calmantă, ci și educativă, căci face femeia să-și respecte bărbatul. „Am aflat” că palme sunt de mai multe feluri – care lasă și care nu lasă urme. „O palmă nu e bătaie. Eu nu susțin agresivitatea. Nu trebuie neapărat să sară dinții de la palma aia. Nu înțeleg de ce lumea echivalează o palmă care doar pișcă obrazul cu bătaia. Eu văd bătaia altfel, atunci când rămân urme”, zice tânărul.
Naiva de mine, credeam că rezolvatul problemelor cu bătaia, indiferent ce armă este folosită, este un fenomen izolat în zonele rurale și că unicii care o mai aplică sunt bărbații trecuți de 40 de ani, care în loc de ceai dimineața beau câteva pahare de vin și continuă această dietă pe tot parcursul zilei. Credeam că e vorba de lipsa educației bune sau de situația financiară în familie.
Tânărul despre care vă vorbesc nu a dus lipsă de studii calitative și nici de bani nu duce lipsă. Îmi dau seama, din păcate abia acum, că singurul lucru ce-i lipsește este educația sau bunul simț. Or, dacă femeia cu care a ales să-și împartă timpul se comportă cumva neadecvat, cel care ar trebui să primească o palmă este bărbatul fiindcă a ales greșit femeia. Iar palma trebuie să și-o dea singur!
