Emancipatele care au o carieră de succes și nu sunt neapărat obsedate după măritiș. Femei care și-au construit singure drumul în viață și care nu tolerează bădărănia unui bărbat doar pentru a fi într-un cuplu de ochii lumii.
Însă, nu știu de ce ne place să cădem dintr-o extremă într-alta. Pentru că există și femei care în goana după emancipare au preluat toate responsabilitățile, neglijând bărbatul de alături și transformându-l într-un „obiect de decor” în viața lor. Așa s-au trezit într-un final, că aceștia și-au luat tălpășița lăsându-le cu ochii în soare sau, și mai grav, și-au acceptat docili rolul. Tragic, este faptul că în aceste familii s-au născut copii, care au preluat modelul părinților și uite așa ne-am trezit peste noapte cu o generație de bărbați de carton și femei de fier.
Bărbaților de carton le este frică să-și asume responsabilități, în timp ce femeile de fier se avântă să le reușească pe toate. Mai mult decât atât, ele nu acceptă nici în ruptul capului ajutorul unui bărbat, iar cel din urmă nu se prea oferă să-l acorde.
Pentru femeile de fier s-ar părea că este mai important strigătul șefului dintr-o companie, decât mirosul de lapte pe care l-ar putea avea propriul copil. Ele nu au timp pentru o căsnicie, ei nu prea vor una.
Bărbații de carton nu mai cuceresc, ei se lasă cuceriți. Sunt profund preocupați de aspectul fizic și simplu gând despre un eventual război îi bagă în sperieți. De aceea eschivarea de la serviciului militar a devenit motiv de mândrie în Republica Moldova. În timp ce femeile de fier, conștiente că nu prea are cine le apăra, au învățat s-o facă singure și au aruncat demult feminitatea la gunoi. Vorbele tăioase, postura fermă și chipul încruntat le-a devenit caracteristic.
Goana după succes, concubinajul și rivalitatea au devenit valorile noii societății. Standarde, la care noi, demodații, încă încercăm să ne adaptăm.
Bravo doamnelor și domnilor, dar cum rămâne cu familia? Da, forma cea clasică și demodată de conviețuire, datorită căreia, de altfel, ați văzut lumina zilei.
