Sufeream, proaspăt părăsit de o femeie nedreaptă, când am fost abordat de către cineva de la suplimentul „Femeia”. M-a întrebat dacă doresc să pun trăirile în cuvinte într-o revistă ce avea să fie prima dedicată femeilor din Republica Moldova. Am acceptat pe loc, temător fiind că nu voi avea posibilitatea să umplu o jumătate de pagină cu ceea ce simt, ce trăiesc. Mi-a fost teamă că voi scrie articole de o banalitate înfiorătoare.
Iată cum, după aproape doi ani, mă pot mândri cu o depresie ce a fost detaliată în peste o sută șaizeci de articole. Am scris aici cum a început totul, de ce, cum percep femeile, cum le condamn și le iubesc, toate situațiile amuzante, ciudate, dramatice, incitante… Îmi aduc aminte de „Ochi albaștri într-o cameră de hotel” și „Revelion Carnal”, de departe cele mai reușite.
Au trecut doi ani, în care suferința m-a călit, iar experiența m-a readus pe drumul cel bun. Acesta este ultimul articol pe care-l scriu pentru femeile din Republica Moldova pe care știu că le-am ofensat, plictisit și impresionat pe parcursul a optzeci și trei de numere. Îmi pare rău că nu le-am cunoscut cu ocazia celor câteva întâlniri organizate de colegii de la TIMPUL. Poate într-un viitor apropiat…
Sunt precum un film ajuns la final, unul plictisitor. Nu voi închide rubrica „Liber prin mintea femeilor” cu unul neașteptat, o bombă ce îți va da de gândit mult timp de aici încolo, ci prin perspectiva a patru fire albe în plus, a câtorva riduri, ce între timp și-au făcut loc pe chipul de pe care a fugit demult inocența, și a unei siguranțe de sine. Nu mai privesc toate femeile ca fiind răspunzătoare pentru ceea ce a fost și va rămâne cea mai mare traumă a mea.
Nu poți încheia grandios un film în care au suferit multe, o producție care nu a adus fericire pe chipul nici uneia, nici măcar pe al meu, prin experiențele trăite. A sosit momentul să privesc spre viitor cu maturitate și cu speranța că se va materializa ceea ce își dorește orice om întreg la minte: liniștea. Atât de importantă și, în același timp, atât de ignorată. Ajungi, la un moment dat, să înțelegi că aceasta este tot ceea ce contează, că nimic în afara ei nu este important.
Rămân, totuși, la ideea că femeile sunt nebune.
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
