În loc să-şi facă cruce pentru păcatele pe care le-a comis până acum, ca Sfântul Petru să nu-l pedepsească la Poarta de apoi, el continuă să latre asemenea lui Juju, căţel tărcat, lucruri care au rămas ca nişte cizme ruseşti fără tureatcă. Încearcă să răzbirească cititorii la capitolul ce înseamnă Basarabia, dar trece uşor peste scopurile expansioniste ale lui mă-sa lui (Rusia) în cazul provinciei ruseşti Basarabia, ca să spună ceea ce i se cere – „ocupanţii români în 1918 au rebotezat Republica Democratică Moldovenească – „Basarabia” sau „Aşadar, dacă îi credem pe ţîrcovnicii politici români (în povestea cu „revenirea la biserica-mumă”), Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove este mai mare, mai bătrână decât mă-sa cu 112 ani!”. După asta, concluzionează: „Biserica Pravoslavnică Moldovenească nu se putea „uni”, nu putea „reveni” la mă-sa „autocefală”, care încă nu se făcuse”. El nu se dă cu părerea despre adevărul istoric de la 1812, când Imperiul Rus a hăcuit pământurile româneşti – rană care sângerează şi în zilele noastre -, dar o ajută pe mă-sa să caute noduri în papura de pe malurile Prutului. Iar tat-so – o clonă a lui Lenin, Stalin, Beria şi Putin – aplaudă prins la gâtlegăul acestei marionete. Iartă-l, Doamne, că noi nu o vom face…
P. S. Am scris „tat-so” şi „gâtlegău” în limba şantistă, adică transnistreană, a lui Vasile Stati, ceea ce înseamnă „tatăl său” şi „cravată”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
