Grecia și zona Euro: care e de fapt problema?

În ultimele zile am participat la mai multe conferinte pe teme economice, dar rareori găseam vreun bancher comercial sau central care să accepte să vorbească oficial despre ce se întamplă în Grecia. Parerea aproape unanima este că ieșirea grecilor din zona euro nu se va petrece înainte de finele lunii, existând speranțe să nu se petreacă deloc. Asta în ciuda avertismentelor pe care agențiile de turism le fac turiștilor care viziteaza Grecia, de a-și retrage cash-ul necesar, în caz că luni băncile vor fi închise. Cert e ca turiștii vin cu mai mult cash, că nu știi cum vor evolua lucrurile și tot cert e că retragerile de numerar din băncile grecești au depășit 3 miliarde de euro în 4 zile.

De fapt care e problema Greciei?

Grecia contează nu pentru că e o economie mică- 2% din zona euro, ci pentru că poate să fie un caz care să ducă la tulburări în alte țări din Europa de Sud , iar piețele ar putea să forțeze ieșirea Portugaliei sau a Italiei din zona Euro- economii mai greu de ajustat. Câtă vreme piețele ar face profit din asemenea mișcări, ele vor specula împtriva oricăror țări. Spre deosebire de 2010, problemele din Grecia sunt mai izolate și nu ar mai fi același impact, explică senior economistul Băncii Transilvania, Andrei Radulescu, în cadrul evenimentului „Colocviile Pieței Financiare Florin Petrie”, organizat de Finmedia.

Problema nu este Grecia, mai spune Andrei Radulescu, ci viitorul zonei euro, pe care nimeni nu-l poate ști. „De ce se face atâta tam-tam pe Grecia? Grecii au de rambursat anul acesta 30 de miliarde de euro. Începand de anul viitor, rambursarile pe care le au de efectuat se reduc și devin sume controlabile. Până în 2040 nu mai au asemenea vârfuri de plată. Despre Grexit nu se va mai vorbi așadar până în 2040. Problema lor este ce fac în acest an. Se face atâta tam-tam pentru câteva miliarde de care au nevoie acum, urgent. Grecii speră că în ultima secundă, FMI va da banii”, mai spune Radulescu. Până acum, piețele nu au incorporat scenariul unui Grexit în calculele lor.

Șocul ar fi de durată în cazul în care ar apărea probleme politice care să genereze alte mișcări similare în UE, spune și economistul șef al Garanti Bank, Rozalia Pal. Scenariile sunt făcute, spune Pal, iar în cazul în care un Grexit ar avea loc, BNR va intra în acțiune și va exista o coordonare între statele europene. „Pe dobânzi se va simți, la fel ca și pe curs, dar nu vor fi disfuncționalități ci mișcări de amploare redusă și gestionabilă”, mai zice Pal.

Am facut câteva concedii în Grecia și niciodată nu mi s-a părut că țara se află în criză, deși ziarele vuiau de falimentul iminent al țării, de ieșirea din zona euro ("Grexit") și alte asemenea potențiale uragane financiare. În Thassos, nici vorba să simți disperarea care vesteste Apocalipsa. Totul părea neschimbat față de perioada de dinaintea crizei mondiale. E drept, situația politică din Grecia acestor zile e mai complicată decât cea din 2007-2008. Dar musai e să admitem că jocurile pentru supraviețuirea Greciei nu se fac în Grecia.

În 2007, cotidianul Wall Street Journal o dădea drept exemplu de economie performantă. Oficiali ai Moody`s o lăudau. După câteva luni, calvarul începea. În 2013, FMI admitea că a gresit în cazul Greciei, dar cine să mai stea să își amintească? Țara e iar pe buza gropii.

Criza a venit pe nesimțite. Mai întâi, le-au scăzut comenzile pentru exporturi. Apoi, banii trimiși din afară scădeau vazând cu ochii. În scurtă vreme, a ajuns paria clubului select în care intrase victorioasă. Acum se discută din nou despre falimentul ei ca țară. Ce s-a petrecut între timp? Cum a ajuns Grecia un fel de experiment al zonei euro și ce riscă cei care au invitat-o în marea familie Euroland?

Primul semnal a venit în decembrie 2009. Era în 8 decembrie, la ora 13 și 27 de minute când, pe ecranul unei mari bănci din Frankfurt, defila următorul mesaj : "Fitch reduce nota acordata Greciei la BBB+". Știrea se afisează pe ecranele televizoarelor conectate la Bloomberg- adica câteva mii în intreaga lume -: BBB+, asta înseamnă "atenție, risc de faliment". Instantaneu, marii investitori încep să-și vânda titlurile de stat grecești. Începea tragedia greacă. Dar Grecia nu este DOAR ACUM în prag de faliment. Până acum, grecii au mai falimentat ca țară de vreo 5-6 ori. Tot din ratiuni politice.

Cu puțini ani în urmă, FMI, acest CAR al țărilor lumii, a venit și le-a oferit un munte de bani în schimbul unor promisiuni. Dar ce te faci cu promisiunile grecilor, care se respetă fix la calendele grecești? Important e ca ai liniștit piețele, care nu mai speculează împotriva euro.

Așa încât în 2010 problema s-a agravat. Cuvântul "faliment de stat" apare iar în discuțiile confidențiale ale șefilor de Guverne. Oare e bine să lași Grecia în faliment? Sau e mai eficient să continui să îi dai bani în schimbul a noi promisiuni făcute cu și mai mare fermitate? Când problema a devenit de neocolit, s-a pus problema: bun, le dăm bani dar de unde îi luam? Angela Merkel nu vrea amestecul al FMI. Consideră ca europenii trebuie să își rezolve singuri problemele legate de moneda lor. Un ajutor din afară nu ar face decât sa mineze încrederea în euro. Se gasește o soluție și piețele se liniștesc.

În 2011 Grecia e pe buza prăpastiei, iar Merkel și Sarkozy preiau frâiele. Se organizeză un summit, se fac declarații de solidaritate în favoarea Eurolandului, se promit soluții care să rezolve criza. După o noapte de discuții, un pre-plan se configurează. E cel sugerat de marile bănci, dar nu mai contează. Se anunță soluția. Grecii vor primi bani cu dobandă redusă și pe termen mai lung. Piețele s-au calmat.
E o nebunie ceea ce se petrece. Sandramaua nu are cum să dureze la infinit cu asemenea "soluții". Mai asistăm și la isterii între popoare. Greci vs Germani (sau invers). "Grecii sunt trișori care nu merită ajutor. Germanii trebuie să plătească pentru a scoate Grecia din criza, deoarece naziștii au jefuit țara. Razboiul clișeelor dintre cele două țări se reaprinde după o perioadă în care reușiseră totuși să treacă peste problemele istoriei", regreta Suddeutsche Zeitung.

Dupa ce au așezat canistrele de benzină care să alimenteze motorul economiei grecești, teama mi-e că liderii europeni vor să își aprindă acum o țigară. Țigara de după.

Sursa: hotnews.ro