Acesta e un personaj foarte „pitoresc” al Asiei, mai exact, al fostei Asii sovietice spre care ne îndeamnă azi comuniștii lui Voronin. Iată doar câteva din „reformele” Luminatului și Dreptcredinciosului Turkmenbași.
Așadar: a închis bibliotecile raionale („Oricum nimeni nu le frecventează”), a interzis opera, baletul, estrada și circul („Cum poți să-i cultivi turkmenului dragostea față de balet, dacă în sângele lui nu e balet?”), a lichidat Filarmonica, Teatrul de Operă și Balet, ansamblul de dansuri populare și Centrul de estradă și artă a circului; a interzis prezentatoarelor TV să se machieze și să își vopsească părul (el însuși își vopsește părul din anul 2000); a interzis punerea dinților de aur („Învățătorii se plâng de salariile mici, dar au dinți de aur! Cum pot reprezentanții organismelor internaționale să verifice sărăcia voastră dacă gura vă e plină de aur? Nu e în spiritul culturii și tradițiilor noastre”); a dispus închiderea tuturor spitalelor din țară, cu excepția celor din Așhabad („De ce ne trebuie un asemenea număr mare de spitale? Dacă oamenii se îmbolnăvesc, ei pot veni la Așhabad”); a interzis utilizarea Internetului, organizațiile care prestează servicii în domeniu; a dat dispoziție guvernului să planteze în pustiu, până în 2005, 1000 de kilometri pătrați de pădure; a dat dispoziție să fie creat în pustiu (temperatura 40 grade căldură) o grădină zoologică pentru pinguini; a declarat în afara legii toate bolile infecțioase, inclusiv epidemiile de holeră și SIDA și a interzis orice menționare a lor; a decretat că apa din râurile de munte trebuie să fie folosită numai ca apă potabilă; a declarat nevalabile toate diplomele eliberate în ultimii zece ani de universitățile de peste hotare; le-a interzis tinerilor să poarte păr lung. Turkmenbași a emis un decret privind schimbarea denumirilor de străzi – străzile urmând a fi numite cu cifre, la bază luându-se numărul 2000 („simbolul noii epoci în istoria poporului turkmen”); nu au fost schimbate denumirile de străzi care poartă numele Turkmenbași și a rudelor sale.
Turkmenbași a aprobat un nou calendar, cu noile denumiri ale lunilor anului: ianuarie – „turkmenbași”, februarie – „luna drapelului”, martie – „navruz” (în cinstea unei sărbători musulmane), aprilie – „kurban saltan edje” (așa o cheamă pe mama lui turkmenbași); mai – „mahtumkuli” (poetul iubit al lui turkmenbași); iunie – „oguz” (erou mitologic, creator al popoarelor turcice); iulie – „garkut-atî” (erou turkmen); august – „alp apslan” (conducător de oști turkmen); septembrie – „ruhnama” (carte a lui turkmenbași); octombrie – „luna independenței”, noiembrie – „soljar” (personaj istoric al Turkmeniei); decembrie – „luna neutralității”.
Prin decret prezidențial, Niazov a aprobat noile denumiri ale zilelor săptămânii: luni – „ziua principală”, marți – „tânăr”, miercuri – „potrivit”, joi – „blagoslovit”, vineri – „vineri”, sâmbătă – „ziua spirituală”, duminică – „zi de odihnă”.
Sunt extrem de „originale” ideile lui Turkmenbași privind vârsta omului. Astfel, el a propus următoarea periodizare a vieții omenești: până la 13 ani omul trăiește vârsta copilăriei; până la 25 de ani el este adolescent; până la 37 de ani e perioada tinereții timpurii, până la 49 de ani – perioada tinereții; până la 61 de ani – vârsta înțelepciunii; până la 73 de ani omul trăiește vârsta dârzeniei și a stabilității. De la 73 până la 85 de ani e vârsta din pragul bătrâneții și doar după 85 de ani începe vârsta bătrâneții, „vârsta strănepoților”.
Ce citesc turkmenii? Principala carte a lor este „Рухнама”, o cercetare istorico-filosofică a lui Niazov despre spiritualitatea turkmenilor. Ea a fost prima dată editată în 2001 și se studiază ca obiect aparte în toate școlile din Turkmenia. Cunoașterea acestei cărți este obligatorie pentru atestarea profesională a angajaților din întreaga Turkmenie. Până în prezent această lucrare a lui Turkmenbași a fost editată în 30 de limbi, inclusiv în rusă, chineză, engleză, niponă ș.a. A fost tipărită și o ediție specială, cu caractere speciale, pentru nevăzători. Când în 2004 a apărut a doua ediție a cărții, Turkmenbași a declarat: Când am terminat de scris primele două volume ale „Ruhnama”, l-am rugat pe Allah ca cel care va citi această carte, de trei ori pe zi, la el acasă, dimineața în zori și seara, să ajungă direct în rai”.
Mă mir cum de n-au tradus această carte – să vedem și noi cum arată raiul asiatic! – în limba…, nu, nu în română, dar în limba lor cea moldovenească, conducându-se doar de „dicționarele” lui Stati. Sunt sigur că ar fi cea mai citită carte sau, cum zic bătrânii de la țară – un bestseller bestial!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
