Greșește amarnic.
Dacă trădătorul de popor și Patrie, Igor Dodon, aflat în slujba intereselor antistatale, va persista în intenția lui de a organiza pe 24 septembrie referendumul despre care a anunțat marți, 28 martie, tensiunile social-politice din Republica Moldova vor crește, într-un mod absolut regretabil.
Că Igor Dodon se află în slujba intereselor străine și dușmănoase Republicii Moldova, argumentez ducând discuția la următorul exemplu, destul de elocvent, după umila mea părere.
În 1997, o schemă piramidală a însângerat Albania. Cetățenii au pierdut peste 1,2 miliarde de dolari pentru că au avut încredere în niște gangsteri care au fugit în țările occidentale cu banii lor. În cea mai mare parte, acești gangsteri au fugit în țări occidentale germanofone. Pentru că, probabil, așa-s mafioții balcanici, le place în spațiul vorbitor de limbă nemțească. Din ianuarie până în august 1997, în Albania au murit, în rezultatul rebeliunii cetățenilor nemulțumiți, pe bună dreptate, de faptul că pierduseră, cumulat, peste un miliard de dolari, peste două mii de oameni, în cifre oficiale, și, potrivit unor estimări ceva mai apropiate de adevăr, între zece mii și cincisprezece mii. Asta, deoarece unii cetățeni revoltați au atacat unități ale forțelor armate albaneze ca să obțină automate, aruncătoare de grenadă și alte jucărioare pentru băieții mari, ca să-i măcelărească pe mafioții care plecaseră, deja, demult, în acele țări occidentale germanofone cu banii lor. Iar alți cetățeni, revoltați împotriva primilor, au făcut și ei rost de pistoale și alte instrumente de ucis oameni, ca să se apere de cetățenii revoltați împotriva escrocilor care fugiseră cu banii lor în țările germanofone. Drept rezultat, poporul albanez a căpătat mulți cetățeni turmentați și însângerați.
Și vreo câteva mii de morminte identificate, plus alte câteva mii neidentificate, mai ales prin nordul gheg (subgrupul etnolingvistic și cultural nordic al albanezilor, celălalt fiind tosk, în sud, cu importantă componentă religioasă creștină (ortodoxă și romano-catolică) și musulman al țării.
Acum Albania este o țară în care există autostrăzi moderne, construite la cele mai noi standarde europene și mondiale, în care Tirana este administrată exemplar de un primar tânăr, dat ca exemplu de bună guvernare locală în mass-media din întreaga lume. Orașele albanezilor sunt curate, iar plajele și munții lor aduc anual venituri de miliarde de euro bugetului de stat al Albaniei. Albania este de câțiva ani membră activă a NATO și se pregătește să devină membră a Uniunii Europene. Indiferent de deznodământul actualelor negocieri de reformare a UE, Albania va deveni, într-un fel sau altul, parte a unei uniuni europene. Iar pentru albanezul de rând, cel care-și vinde măslinele, portocalele și vinul în Fier, Durrës, Sarandë, Shkodër sau Tirana, ce contează nu e faptul că drapelul UE este albastru, ci că în conturile lor vor ajunge fonduri structurale europene.
Asta înseamnă că Albania va primi un loc la masa la care, o dată la șapte ani, 1,37 la sută din suma produsurilor interne brute ale tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, se negociază pentru fiecare membru în parte, eșalonat, pe exercițiu bugetar septenal. Acești bani se alocă pentru accesare fiecărui fermier sau om de afaceri, întreprinzător sau fundație, pe domenii (agricultură și industrie alimentară, întreprinderi mici și mijlocii de orice fel atâta timp cât activitatea este legală și profitabilă proprietarului și societății, organizații nonguvernamentale care vor să facă un bine societății, nu doar membrilor acelui grup – adică nonprofit).
Următoarea dată se va întâmpla în 2021. Dar dacă Albania va termina de negociat cele 33 de capitole de aderare până atunci, și va deveni membră cu drepturi depline a UE mai devreme, ea oricum va avea acces la fondurile structurale, deoarece asta va fi prevăzut în tratatul ei de aderare. Asta pentru că diplomații albanezi care negociază aderarea Albaniei la UE nu vor admite ca țara lor să fie nedreptățită. Dar și pentru că în legile care guvernează Comunitățile Economice Europene există prevederi care alocă regiunilor mai puțin dezvoltate ale Europei mai mulți bani decât celor mai dezvoltate, pentru ca primele să se dezvolte și să le ajungă pe cele din urmă, echilibrând balanța nu către sărăcie, cum se întâmpla în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, după care urlă la lună Igor Nikolaevici Dodon, ci către un nivel mai ridicat pentru toată lumea, adică spre ceea ce oamenii de afaceri americani (cei din SUA) numesc „soluție de tip câștig-câștig” (win-win) – îți fac eu ție bine, îmi faci și tu mie bine, prin urmare, ne va fi bine tuturor. Asta înseamnă gândire onestă de afaceri în lumea contemporană.
În exercițiul bugetar anual precedent, 2016, suma produsurilor interne brute ale statelor membre ale Uniunii Europene s-a apropiat de 17 bilioane de dolari, iar în 2013, atunci când s-a negociat pentru exercițiul financiar structural 2014-2020, el depășea deja 16 bilioane de dolari. Asta înseamnă că aproximativ 200 de miliarde de dolari sunt la dispoziția a 28 de state, în prezent, pentru a-i putea folosi la dezvoltarea societăților lor, pe baza unei împărțiri a fiecărui stat pe regiuni convenționale de dezvoltare, agreate prin consens la nivelul Uniunii Europene.
Echilibrând puțin cifrele, pe baza unor estimări previzibile, nu vom greși dacă vom spune că la integrarea Albaniei în Uniunea Europeană, această țară va avea acces la minimum zece miliarde de dolari americani pe un termen de șapte ani, bani care nu vor putea fi furați de politicienii albanezi, din simplul motiv că ei trebuie accesați pe bază de proiecte scrise, de la Banca Centrală Europeană (BCE), cu acordul Curții de Conturi a UE, și îi vor accesa, îi vor obține în conturile lor, chiar beneficiarii finali ai acestor bani – micii întreprinzători, fermierii, țăranii și mulți alți cetățeni albanezi care vor dori să-și creeze loc de muncă pentru sine și alți oameni din Albania. Peste 1,3 miliarde de dolari americani, sau peste un miliard de euro, vor putea fi accesați anual de cetățenii albanezi începând cu următorii ani. Raportându-ne la cazul altor țări care s-au integrat în UE, se poate presupune că albanezii nu vor reuși să acceseze, să zicem, în 2021-2028, chiar un miliard de euro pe an, dar vor accesa oricum minimum 300-400 de milioane. Asta înseamnă cam 2,1-2,8 miliarde de euro în șapte ani. Iar în exercițiul bugetar structural 2029-2036, albanezii vor reuși, cu siguranță, să atingă cota de absorbție a fondurilor structurale de aproape sută la sută, la fel ca toate celelalte țări care, la timpul lor, au devenit membre ale Uniunii Europene.
Populația Albaniei este de 3,1 milioane de locuitori.
Igor Dodon nu va trage nicio concluzie din cele scrise mai sus, deoarece el are agenda sa, dictată de la Moscova, care coincide cu cea a Platformei Civice „Demnitate și Adevăr”, reprezentantă, de facto, a nedemnității și neadevărului.
Însă autorul acestor rânduri ar dori ca voi, cetățenii Republicii Moldova, să trageți pentru voi înșivă și concluziile pe care Igor Dodon nu poate să le tragă.
Un Igor care se joacă și cu răbdarea noastră, și cu focul.
