Războiul din Ucraina și sancțiunile care au urmat nu au reușit să cimenteze verticala puterii Rusiei sau să unifice grupurile politice și de afaceri influente ale țării.
Dacă Vladimir Putin ar fi obținut victoria rapidă pe care se baza în mod clar când și-a lansat „operațiunea militară specială”, și-ar fi consolidat poziția de conducător, dar pe măsură ce conflictul se prelungește, elitele sunt forțate să se gândească la viitorul lor și să încearcă să-și găsească locul, scrie Moscow Times.
Putin nu arată că are vreun gând să demisioneze, dar pare din ce în ce mai scufundat în trecut. Elitele și potențialii succesori îi urmăresc fiecare mișcare militară, dar își pot da seama deja că nu are loc în viziunea lor postbelică asupra viitorului. Singura lui misiune ar fi să numească un succesor și să părăsească scena.
Potențialii succesori se luptă să ajungă în lumina reflectoarelor
Războiul a pus, așadar, în mișcare o cursă publică a succesorilor. În ultimii ani, manevrele politice din Rusia au fost ținute în umbră, dar în această nouă eră, declarațiile belicoase și gesturile politice de mare vizibilitate sunt din nou norma. Este ca și cum o campanie electorală activă ar fi deja în desfășurare, cu birocrați și funcționari din cadrul partidului de guvernământ care fac tot posibilul pentru a intra în lumina reflectoarelor chiar se atacă unul pe altul. Până de curând, un astfel de comportament era aproape de neconceput: administrația prezidențială a lucrat în tăcere, în timp ce funcționarii de rang înalt ai partidului de guvernământ Rusia Unită s-au limitat la a face promisiuni în domeniul politicilor sociale.
Medvedev șochează cu declarațiile
Fostul președinte rus, fost prim-ministru și vicepreședinte al Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev, a fost deosebit de ocupat cu declarații. Comentariile sale exagerate și dure asupra problemelor de politică externă și insultele adresate liderilor occidentali par adesea comice, dar rolul pe care încearcă să-l joace este clar. Îmbină izolaționismul dur cu populismul, punând cu fermitate vina pentru necazurile interne pe umerii dușmanilor externi.
Serghei Kirienko vrea să se remarce în Donbas
Un alt politician care face gesturi zgomotoase este primul adjunct al șefului de cabinet și curator al blocului politic al Kremlinului, Serghei Kirienko, căruia i s-a dat acum responsabilitatea de a supraveghea republicile separatiste din Donbas. El a devenit unul dintre politicienii cu potențial în noua eră, deși anterior nu a demonstrat niciodată vreo înclinație pentru lumina reflectoarelor.
Dar acum Kirienko a început să poarte haine kaki și să vorbească cu voce tare despre fasciști, naziști și misiunea unică a poporului rus. El subliniază clar statutul său de curator al autoproclamatelor „republici populare” Donețk și Lugansk (DNR și LNR): ceva ce niciunul dintre predecesorii săi în acest rol, Vladislav Surkov și Dmitri Kozak, nu au făcut.
Presa rusă a remarcat că cei care ocupă posturi administrative în republicile Donbas sunt absolvenți ai școlii pentru guvernatori, creația lui Kirienko. Și, deși Kirienko nu este direct implicat în campania militară, el a reușit în mod clar să-și facă o nișă în agenda marțială a lui Putin.
Viaceslav Volodin, un alt lider în lupta ”șoimilor”
Președintele Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, este un alt lider în lupta ”șoimilor”. De la transferul său de la Kremlin (ca prim adjunct al șefului de cabinet) la Duma de Stat, Volodin și-a sporit profilul public, făcând numeroase declarații provocatoare. Acum își dublează eforturile, susținând interzicerea cuvintelor străine pe vitrine și cerând menținerea pedepsei cu moartea în DNR și LNR.
Alții au adoptat o strategie diferită: tăcerea
Alți birocrați influenți au adoptat o strategie foarte diferită, alegând să se îndepărteze de subiectul „operațiunii speciale” pe cât le permite poziția. Acea tăcere este în sine un gest politic.
Prim-ministrul Mihail Mișustin și primarul Moscovei Serghei Sobianin, ambii considerați candidați la succesiunea lui Putin înainte de război, au fost în mod deosebit tăcuți cu privire la „operațiunea specială” din Ucraina. Sobianin a apărut la un miting în sprijinul acesteia pe stadionul Lujniki din Moscova în martie și a călătorit la LNR în iunie, dar încă nu a fost văzut în hainele armatei sau să ceară ca nazismul să fie zdrobit. Între timp, Mișustin a evitat în totalitate subiectul războiului.
Explicația rațională pentru tăcerea lor este că războiul este o chestiune temporară, iar relațiile cu Occidentul și chiar cu Ucraina vor trebui, la un moment dat și cumva, să fie restabilite. Când va veni acel moment, cei care nu au insultat „țările ostile” sau nu au participat direct la campania militară vor fi mai bine plasați să facă asta.
A rămâne tăcut are însă propriile sale riscuri. Dacă Putin va cere în cele din urmă un angajament total din partea tuturor birocraților și militarilor în problema Donbasului, faptul că au rămas tăcuți ar putea fi folosit împotriva lor, scrie publicația.
Toate acestea amintesc de situația din 2007, când al doilea mandat de președinte al lui Putin se apropia de sfârșit și nu putea candida pentru al treilea mandat consecutiv conform Constituției. Au existat doi candidați pentru rolul de succesor: prim-viceprim-miniștrii Serghei Ivanov și Dmitri Medvedev. Ivanov s-a poziționat ca un conservator și autoritar, în timp ce Medvedev a jucat rolul unui liberal orientat spre Occident.
Câștigătorul, Medvedev – care a susținut atunci că „libertatea este mai bună decât non-libertatea” – s-a abătut cu adevărat de pe drumurile bătute ale lui Putin, apropiindu-se mai mult de Occident. El a vorbit sincer despre continuarea carierei prezidențiale, dar a încetat rapid când Putin a vrut să revină la președinție în 2012.
După realegerea lui Putin în 2018, problema succesiunii a apărut din nou, doar pentru a fi întreruptă atunci când Putin a schimbat Constituția pentru a reseta ceasul, permițându-i să candideze din 2024 pentru încă două mandate. Acum, elita rusă se uită din nou în jur pentru un succesor, dar în această nouă eră a gesturilor politice, potențialii succesori sunt cei care au tras focul de start, mai degrabă decât Putin.
Scopul celor două strategii
Cele două strategii – gesturi zgomotoase și tăcere răsunătoare – reflectă abordările și presupunerile diferite ale celor care le folosesc. ”Șoimii” funcționează pe baza faptului că succesorul va fi ales de Putin, așa că îi imită comportamentul în încercările lor de a-i câștiga favoarea, indicând că îi vor păstra moștenirea cu loialitate. „După Putin va fi Putin”, a spus odată Volodin.
Cei care rămân tăcuți se bazează pe un scenariu de succesiune diferit, în care noul lider este selectat de elite. De regulă, în acest scenariu, pariurile nu sunt plasate pe cel mai popular potențial candidat: nu sprijină pe nimeni căruia îi place să urce pe podium și să flexeze. În schimb, tehnocrații care sunt capabili să țină cont de interesele diferitelor grupuri vor deveni candidații fruntași. Un „nou Putin” ar putea începe o redistribuire a influenței și a proprietății, iar elitele nu sunt interesate de asta.
Putin vrea să se prezinte la prezidențialele din 2024 ca omul care a învins „nazismul“
Versiunea din 2022 a cursei succesorilor este un eveniment virtual, desigur. Putin nu a anunțat începerea castingului și clar că nu intenționează să-și părăsească locul de muncă: administrația prezidențială se pregătește pentru alegerile din 2024 și este de la sine înțeles cine va fi în rolul central. Războiul și potențiala anexare a altor teritorii vor înlătura nevoia ca Putin să vină cu un manifest de orice fel. El vrea să meargă la alegeri ca omul care a învins nazismul (indiferent de rezultatele reale ale invaziei) și ca o figură istorică care nu trebuie să facă nicio promisiune poporului său.
Cu toate acestea, interesul manifestat față de cursa succesorală de către cei mai înalți membri ai elitelor – ca să nu mai vorbim de entuziasmul participanților săi – demonstrează că sistemul dorește să discute (și să vadă) un viitor post-Putin. S-ar putea părea că circumstanțele extreme ale războiului ar trebui să alunge orice gând despre ceea ce va urma mai târziu. Dar orice ar arăta acel viitor, pare să fie din ce în ce mai puțin loc pentru Putin, conchide Moscow Times.
Sursa: Ziare.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
