Înainte de toate, interpreta va asista la slujbă la Mănăstirea Curchi, după care va reveni acasă, unde împreună cu familia sa se vor înfrupta din bucate alese. „După Slujba de Înviere, revenim acasă, iar dimineaţă, înainte de masă, ne spălăm pe faţă, bem agheasmă şi mâncăm o bucăţică de anaforă. În final, ne aşezăm la masa de sărbătoare şi ciocnim ouă roşii”, ne-a povestit cântăreaţa. Ea a mai spus că în a doua parte a zilei va merge la Lozova, în satul său de baştină. Acolo are prilejul să-şi revadă surorile, cumnaţii, nepoţii, cu care obişnuieşte să petreacă. „De multe ori mergem în pădurea de la Lozova, acolo unde am copilărit şi unde tata a fost pădurar. Ne place să stăm la aer curat şi la iarbă verde. Dar nu ştiu cât de frumoasă va fi vremea anul acesta”, spune interpreta. Deşi până duminică au mai rămas câteva zile, distinsa doamnă a muzicii uşoare ne-a mărturisit că tradiţionalul miel de Paşti a fost deja ales pentru a fi sacrificat. Astfel nu va lipsi din meniu nici în acest an. „Am găsit un miel grăsuţ şi frumuşel, din care voi prepara friptură. Este cea mai bună carne, pe care eu aş consuma-o nu numai de sărbători, deoarece este foarte gustoasă, dietetică şi sănătoasă”, ne-a asigurat cântăreaţa. Ea a mai spus că, deşi cuptorul surorii sale este defect, va avea totuşi pe masă şi cozonac, ce-i drept, cumpărat…

Iar Ian Raiburg va sărbători împreună cu familia şi prietenii

Pentru cantautorul Ian Raiburg, Paştele este una dintre cele mai mari sărbători, iar în acest an el va sărbători alături de familia sa şi cei mai apropiaţi prieteni. „Pentru mine şi familia mea Paştele are o semnificaţie aparte, motiv pentru care respectăm cu stricteţe tradiţiile şi obiceiurile legate de acest eveniment. Deci, mergem la Înviere, după care venim acasă şi ne aşezăm la masă, unde gustăm din miel, ouă şi pască”, ne-a mărturisit compozitorul, exprimându-şi regretul că astăzi semnificaţia acestei sfinte sărbători a fost puţin denaturată. El în schimb îşi aminteşte cu plăcere de perioada copilăriei sale, când mersul la biserică era interzis, iar Învierea Domnului era sărbătorită în mare taină. „Îmi aduc aminte că pentru bunicii mei era ceva sfânt. Atmosfera ce se crea în ajunul acelor zile persistă şi astăzi în memorie”, a spus cu nostalgie compozitorul. Întrebat dacă distanţa de casă nu l-a făcut să-şi uite obiceiurile, el ne-a răspuns că „cu cât eşti mai departe, cu atât eşti mai aproape de ceea ce-ţi este drag şi sfânt”. „În SUA există o mare categorie de oameni veniţi din ţările ortodoxe, alături de care am avut prilejul să sărbătorim creştineşte. Acum familia mea a devenit mai mică, fiindcă toţi s-au împrăştiat, dar avem nişte prieteni adevăraţi alături de care vom întâmpina Învierea Mântuitorului”, a spus Ian Raiburg.