„Patrioţii Moldovei” au vrut sânge de Ziua Unirii şi Chişinăul a fost prea mic ca ei să încapă, aşa că au blocat drumul Marşului, deşi aveau autorizaţie doar pentru Arcul de Triumf.
„Patrioţii Moldovei” (zici că vor să-şi bată joc de ambii termeni) au venit în tricouri cu CCCP şi cu drapele transnistrene, ceea ce mă face să cred că sunt nişte debusolaţi total: habar nu au nici unde trăiesc, nici când. Sau îmi explicaţi logica lor? Adică „patriot al Moldovei” e cineva care cinsteşte drapelul Transnistriei visând că trăieşte în Uniunea Sovietică?
În fine, cred că le dăm prea mare importanţă „patrioţilor Moldovei”. Ar trebui să luăm exemplu de la Dorin Chirtoacă. Zilele astea m-am bucurat că avem aşa primar. Şi m-am gândit cu groază că era posibil ca „grupa mică Dodon” să fie în fruntea primăriei. Mă refer acum nu atât la declaraţiile lui Dorin Chirtoacă despre „patrioţii Moldovei”, cât la campania de curăţare a oraşului.
L-am văzut cu toţii pe Dorin Chirtoacă într-un reportaj măturând un rahat de pe un gard. Gardul era foarte înalt şi orice om normal se gândea că trebuie să fii ca Superman sau Batman ca să reuşeşti o aşa performanţă. În paralel, i-am văzut şi pe „patrioţii Moldovei”. Cel puţin în capul meu, ştirile s-au legat: oraşul trebuie curăţat de excremente.
Iar „patrioţii Moldovei” ar trebui ori să treacă cu toţii pe la psihiatru (e grav să nu ştii în ce realitate trăieşti), ca să-şi ia tratament obligatoriu, ori să fie desfiinţaţi ca partid, pentru că au o „politică” şovină, antiromânească, bazată pe ură interetnică şi pe violenţă. Şi nu ar fi deloc rău ca „patrioţii Moldovei” să-şi ia la psihiatru şi „prietenii”, adică tovarăşii comunişti şi pe „grupa mică Dodon”. Ca să se simtă mai bine, psihiatru le-ar putea spune că trebuie să treacă „testul statalităţii”.
Aveţi grijă de curăţenia capitalei.
