Şi atunci s-a deschis uşa salonului şi a intrat o infirmieră zglobie, cu o mătură cât ea de mare în mână, şi a privit agitată în jur. „Unde-i?”. Nu ştiam pe cine caută şi i-am zâmbit. „O murit?”. Probabil… „Cine l-a luat?”. Îngerii, se vede că… Habar nu aveam despre cine mă întreabă şi mă mulţumeam s-o ascult. A fost de ajuns ca aşela să bolmojească ceva şi lucrurile s-au lămurit. Femeia a tresărit şi, supărată, a strigat: „Încă n-o murit aşela?!! Oamenii normali mor, dar aşela nu moare…”.
Aşa am aflat că solitarul meu proaspăt prieten este nenormal… „Tu cu cine ai votat, măi?”, l-am ispitit, după ce am rămas iar singuri. „Când?”. „La alegeri”. „La care alegeri?”. „La ultimele, când am ales primarul”. „Când a fost asta?”. „Acum vreo lună”. „Aaaaaaa… Cu bolşevicii”. „De ce, măi?”. „Nu ştiu. M-am gândit că o să fie mai bine…”. „Da la alte alegeri cu cine ai votat?”. „Cu bolşevicii”. „S-a schimbat ceva spre bine?”. „Nimic”. „Voronin îi bun?”. „Nu”. „Dacă acum ar fi alegeri, cu cine ai vota?”. „Cu bolşevicii”. „De ce?”. „Poate o fi mai bine”. „Îţi place Dodon sau Chirtoacă?”. „Nu ştiu cine-s”… „Despre Filat ce crezi?”. „Şi-nsamnă asta?”. „Vlad Filat, care acum conduce Moldova”. „Care Pilat? Pilat o murit”…
Recomand Partidului Comuniştilor să înalţe la sediul formaţiunii, alături de bustul liderului bolşevic, monumentul lui aşela, ca simbol sacru al electoratului comunist. S-ar putea scrie şi o poveste despre aşela, care n-a mâncat de câteva zile şi n-a zâmbit de câteva decenii, dar care, atunci când bate ceasul alegerilor, se scoală şi merge disciplinat la votare, unde pune ştampila în dreptul secerii şi a ciocanului. El mai mult nu ştie nimic, pentru el nimic nu mai contează. El crede că o fi mai bine, deşi ştie că niciodată n-o mai fi… Pe de o parte, acest lucru ar atrage de partea lui Voronin toţi boschetarii şi vagabonzii Moldovei, iar pe de altă parte, ar dezmetici alegătorii tineri. Vom avea de câştigat cu toţii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
