Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor." (Matei 4; 12-17).
Această pericopă lasă să se înțeleagă că Iisus a ieșit la propovăduit abia după întemnițarea lui Ioan. Însă la Luca (capitolul 7) citim că Ioan și-a trimis ucenicii la Iisus să Îl întrebe dacă El e Cel ce trebuie să vină, iar Iisus le spune să îi transmită lui Ioan minunile pe care le-au văzut. Apoi în Evanghelia după Ioan, capitolul 3 (22-23), ni se spune: „După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea acolo şi boteza. Şi boteza şi Ioan în Enom, aproape de Salim, că erau acolo ape multe şi veneau şi se botezau".
De aceea suntem îndreptățiți să credem că până la întemnițarea lui Ioan, Iisus a vorbit în repetate rânduri mulțimii, a făcut minuni și Își alesese deja ucenicii. Momentul despre care vorbește Matei și pe care îl leagă de întemnițarea lui Ioan e cel în care Iisus vestește aceleași vorbe cu Ioan. Cu doar un capitol mai devreme, evanghelistul Matei pune aceleași cuvinte în gura lui Ioan: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor." (Matei 3; 2).
Acest mesaj stă la începutul creștinismului. Iisus făcuse minuni și spusese pilde, cu rolul de a-i îndrepta pe oameni, dar acum începe chemarea lor la noua credință. Și este un mesaj care, din păcate, le scapă oamenilor din ziua de azi. Începutul întoarcerii spre Dumnezeu este pocăința. Fără pocăință totul e vorbă goală. Dacă inima nu e mișcată, nu ne ajută nici o rugăciune, nici un miracol. În zilele noastre unii merg să se spovedească fără să se pocăiască pentru relele făcute. Ba uneori, mărturisirea unui păcat sună mai mult a scuză: „m-am certat cu x, fiindcă uite cât rău mi-a făcut!". O astfel de spovedanie sună mai mult a pâră decât a mărturisire.
Cuvântul evanghelie, din limba greacă, înseamnă veste bună. Partea a doua a mesajului credinței celei noi reprezintă vestea bună: „s-a apropiat împărăția cerurilor". Atât de mult încât putea fi atinsă cu mâna. Însuși Împăratul cerurilor stătea înaintea oamenilor îndemnându-i la pocăință. Iar odată cu jertfa și învierea Sa și cu pogorârea Duhului Sfânt – împărăția cerurilor e deja printre noi.
