După ce PDM a obținut ce-a vrut, PSRM-ul a fost lovit în moalele capului de două ori: prima a fost decizia CC prin care referendumul lui Dodon a fost aruncat la gunoi, a doua „pocnitură” a fost pe rând – interdicția lui Rogozin și anularea „măsurilor” de sărbătorire a ocupației R. Moldova alături de ruși și separatiști, și imediat după – declararea lui Rogozin – persona non grata, exact când prezidentul nostru se plimba prin Uniunea Europeană.

Mâna de peste ocean

Socialiștii moldoveni, fiind, după cum am tot scris, niște sclavi ai Moscovei, nu acceptă că anumite decizii pot fi luate fără ca cineva din exterior să-ți zică ce să faci. Socialiștii, n-am niciun dubiu, de capul lor, n-au făcut nimic și nici n-o să facă. După ce Rogozin a fost declarat persona non grata, o groază de socialiști, dar nu numai, au început să umble cu ideea că „porcul” a fost pus la punct de „mâna de peste ocean”. Chiar dacă ar fi așa – acest lucru nu face decât să confirme ca actuala putere are anumite relații cu Washingtonul. Dacă ar fi adevărat, ar putea fi una din puținele „fapte” cu adevărat lăudabile ale Chișinăului.

Izolat „fonic”

Un președinte are nevoie de evenimente pentru a-și putea duce la bun sfârșit proiectul politic. Deși au trecut mai bine de opt luni de la investiția lui Dodon în funcție – acesta nu a reușit absolut nimic, mai mult decât atât, acesta pare a fi izolat total și viitorul mandat pare să fie unul extrem de trist. În primul rând, din cauza retoricii sale de bovină politică, nu va fi primit de niciun stat vecin, este extrem de puțin probabil ca acesta să viziteze Kievul sau Bucureștiul. Atribuțiile președintelui în domeniul politicii externe se vor limita la vizitarea paradei militare pe 9 mai și inaugurarea președintelui Iranului. Alte victorii pe extern, Dodon nu poate avea, doar dacă contorizăm drept victorie o mică plimbare pe un tractor belarus. Sigur, nici Guvernul Filip nu va putea puncta intens pe extern – au trecut vremurile când șeful Guvernului de la Chișinău o primea pe A. Merkel sau când vicepreședintele SUA – vizita scuarul din fața Teatrului de Operă și Balet. Dar, cel puțin, a avut grijă să aibă o relație bună cu ambele state vecine. P. Filip (premierul) alături de P. Poroșenko (președintele) au deschis un punct vamal comun la standarde europene, iar M. Tudose a vizitat Parlamentul în a doua sa vizită externă. În afara de șeici arabi, comuniști nord-coreenei sau ignați românofobi, nu știu pe cine ar mai putea amăgi Dodon să viziteze R. Moldova. Nu este întâmplător că sancțiunile Statelor Unite împotriva Rusiei au fost la pachet cu Coreea de Nord și Iran – un președinte izolat nu poate comunica eficient decât cu alți izolați.

(A)fonic

Încercând să iasă din izolarea în care se află și fiind mânat de obsesia sa pentru Ștefan cel Mare, ex-comunistul Dodon, a mers în vizită „oficială” în Republica Autonomă a Sfântului Munte. Sigur că, printre obsedații religioși din R. Moldova, această vizită este bine privită, totuși, cine este mai atent va observa că marele prorus și marele luptător împotriva Europei a mers să se închine în Uniunea Europeană (Muntele Athos se află pe teritoriul Greciei). Cititorii neavizați ar trebui să știe că accesul femeilor pe munte este interzis. Dodon a vizitat complexul alături de 15 bărbați. Există și o listă întreagă de scandaluri legate de practicile homosexuale ce au loc acolo. Se știe că într-o chilie trăiesc adesea trei sau mai mulți călugări. În primii ani ai secolului al XX-lea, celebrul Rasputin, sfătuit fiind de părintele său spiritual Macarie din Altai, decide să plece pe Muntele Athos pentru a deveni acolo călugăr, însă, descoperind homosexualitatea endemică printre călugării atoniți, se întoarce scârbit și dezamăgit înapoi în Rusia.

Reacția virulentă a opiniei publice privind pozele penibile ale șefului statul în pijama albă la Athos a dat startul prăbușirii lui Dodon. Zi de zi, vizită cu vizită, declarație cu declarație – acestea vor fi ridiculizate și acesta va pierde constant, dar sigur, din rating și imagine. Finalul nu este greu de anticipat, probabil va fi similar și cu al altor parteneri de-ai PDM-ului – gen Filat sau Chirtoacă. Unica dilemă este care va fi speța ce-l va termina politic pe Dodon? Pentru ce anume va fi suspendat, anchetat și reținut?

Binom-trinom

Maia Sandu, dar și cei apropiați de Mihai Ghimpu, odată cu votul comun PDM-PCRM, au început să critice binomul Plahotniuc-Dodon. Sigur că este scârbos să te declari proeuropean și să votezi alături de românofobi, mancurți și secături socialiste. Dar, în același timp, până să vezi paiul din ochiul altora, n-ar strică să te uiți un pic la bârna din ochiul tău. Maia Sandu, alături de Năstase a organizat proteste alături de Dodon și Usatîi. Atunci, Dodon era „frecventabil”, iar astăzi nu mai este? Atunci interesul politic te-a forțat să joci o mică horă cu el – și a fost în regulă, astăzi, același interes politic a forțat PDM să voteze cu PSRM – și este ceva de o gravitate absolută?

Dacă Opoziția vrea să fie credibilă, ar trebui să înceteze să umble cu tot felul de aiureli de acest gen și să dea ea un exemplu de comportament, zi de zi, declarație cu declarație. PL-ul, mai nou și el în opoziției față de Guvernare, este la fel cam în aceeași situație, după ce a guvernat alături de foștii deputați comuniști, alături de Filat, Leancă, Sandu, Lupu&co. Ce poate el reproșa PDM-ului?

Ridicol sună și țipetele de disperare ale PL-ului după ce Dorin Chirtoacă a fost suspendat din funcție. Ei ce credeau că o să se întâmple după ce, unul câte unul, aliații lui Plahotniuc, care au pierdut din popularitate, au fost eliminați de pe arenă. Și mai penibile sunt acuzațiile venite anume din partea lor despre dosare politice. Trebuiau să reacționeze exact așa și la nedreptățile din trecut, dar atunci au tăcut sau chiar au aplaudat doar pentru că vizați erau dușmanii lor. Astăzi restul lumii tace despre nedreptatea la adresa lui Chirtoacă…

Încotro?

Partidul Unității Naționale condus de Șalaru-Băsescu au mers la protestul organizat de PPDA-PAS, eveniment moderat de românofobul, ex-comunistul Alexei Tulbure. Este de înțeles că anumite calculele politice i-au determinat să participe la acel eveniment. Dincolo de calcule, timpul trece, iar căruța unionistă după ce l-a câștigat pe Băsescu, pare să stea pe loc. Alegătorii o să le pregătească o mare surpriză, dacă aceștia o sa ia exemplu de la Maia Sandu și o să creadă că aprecierile pe rețelele sociale se vor converti în voturi. Dincolo de mersul prin sate, fără de care nu există nicio șansă de a câștiga „notorietate”, opoziția toată, dar mai ales cea proromânească are nevoie de o mass-medie care s-o susțină. Deocamdată, presa, finanțată din proiecte ale statului român, continuă să ofere spații largi actorilor politici celebri prin ura față de românism și de Europa și nu reflectă nicicum activitatea partidelor care reprezintă interesele românilor.

Două săbii nu încap într-o teacă. Este de înțeles de ce PL-ul și PUN-ul n-au cum să meargă împreună la următoarele alegeri. Dar, având în vedere că 2018 nu este o simplă campanie electorală, românii vor celebra și centenarul. De ce n-ar fi posibilă o declarație comună prin care să se angajeze că nu vor urma atacuri reciproce? Ambii trebuie să înțeleagă că au atâția dușmani din toate părțile, au atât de puține atuuri, încât dacă vor începe să arunce cu zoi unii în alții, după 2018 unicul lucru, care le va rămâne, este că comenteze evenimentele pe rețelele sociale.