În ultimele săptămâni am vizitat câteva sate din R. Moldova și m-am convins că pe oamenii de acolo nu i-a trecut nici vânt rece când au aflat că moldovenii vor circula fără vize în Europa. Ei duc lupta lor împotriva sărăciei.
Politicienii noștri menționează că, din 2009 încoace, viața s-a schimbat, oamenii trăiesc mai bine, drumurile au fost reparate, școlile au fost modernizate și tot așa mai departe. Stimați demnitari, mai ieșiți, vă rog, din Chișinău și veți vedea că oamenii trăiesc la fel de rău ca până în 2009.
Multe sate încă nu au un sistem centralizat de aprovizionare cu apă potabilă. Chiar dacă primarii strâng bani de la oameni, lucrările nu se mișcă din loc. Nu înțeleg, chiar nimeni nu-i poate mustra pe acești aleși ai satului?!
În localitatea Telița din raionul Anenii Noi sătenii abia așteaptă să înceapă prășitul ca să poată lucra cu ziua prin sat și să câștige niște bani. Tot cam așa era și pe la mijlocul anilor `90. Spre norocul lor, oamenii au pe lângă casă vite și vând lapte, brânză și smântână, iar aceasta le permite măcar să-și achite facturile.
Majoritatea oamenilor nu au resurse ca să meargă la un control medical în centrul raional, iar despre călătorii în UE nici nu poate fi vorba. Fără discuții, obținerea regimului liberalizat de vize este o reușită, dar din păcate acesta nu schimbă nici într-un fel viața celor de la sate care sunt preocupați mai mult de ce vor mânca mâine decât de vize.
Un alt exemplu este satul Puhăceni din același raion. Aici majoritatea oamenilor fac agricultură, dar după ce-am discutat cu ei, am înțeles că statul nu doar că nu-i ajută cu nimic, dar încă le pune bețe în roate. De aceea, mulți săteni se gândesc să lase totul baltă și să pornească în căutarea unei vieți mai bune.
Dacă scopul autorităților este să-i motiveze pe moldoveni să plece din țara lor, atunci acest lucru le reușește de minune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
