Problema „noi și ei” – există – „noi” fiind jurnaliștii din Republica Moldova, „ei” – jurnaliștii din Europa. Există multe și mari diferențe între „noi” și „ei”, pentru că și „noi”, și „ei” suntem un produs al unor societăți diferite, al unor moduri diferite de a înțelege răspunderea guvernanților față de acțiunile și declarațiile lor.
Să modelăm următoarele situații. 1. Președintele Franței într-un interviu acordat unui ziar ce apare în limba unei minorități naționale declară: „Germania se pregătește să anexeze Franța”; 2. Cancelarul Germaniei într-un interviu acordat unui ziar ce apare în limba unei minorități naționale declară: „Anglia se pregătește să anexeze Germania”; 3. Președintele Bulgariei, într-un interviu acordat unui ziar ce apare în limba unei minorități naționale, declară: „România se pregătește să anexeze Bulgaria” ș.a.m.d. Vă imaginați care ar fi reacțiile? Toate cancelariile europene, s-ar pune în mișcare, ar fi puse în stare de alertă trupele NATO, s-ar înfierbânta „liniile roșii” dintre șefii statelor… Pentru că o asemenea declarație, ieșită din gura unui șef de stat, nu poate să nu fie luată în serios și să alerteze lumea întreagă, o lume bazată pe un echilibru atât de fragil, vulnerabil. Vă imaginați cum ar reacționa presa din aceste țări, cu ce titluri și imagini ar fi pline paginile de gardă ale ziarelor, cu ce materiale ar începe emisiunile de știri de la televiziuni? Vă imaginați, însă, ce s-ar întâmpla, dacă s-ar dovedi că aceste declarații au fost făcute la beție sau după o beție prezidențială? Cu certitudine, respectivii ar fi fost declarați nebuni și li s-ar fi cerut imediat demisia. Acum, să examinăm o situație „nemodelată”, reală. Președintele RM, într-un interviu acordat unui ziar ce apare în limba unei minorități, declară: „România se pregătește să anexeze R. Moldova”. Ce a urmat după această declarație? Nimic! Statul „agresor” vizat, România, nu reacționează. Nu reacționează nicio cancelarie străină. De ce nu reacționează” răspunsul e dureros pentru Voronin: pentru că nu-l ia nimeni în serios, cum nu e luat în serios un nebun al satului, care anunță sfârșitul lumii. În interior, nu reacționează Parlamentul, Armata, Guvernul, Securitatea, nu se anunță stare excepțională, nu se declară mobilizare foarte generală. Singura instituție care reacționează e presa, dar reacționează foarte original: presa prezidențială susține declarația președintelui (evident, fără argumente), iar cea independentă îl critică vehement…a doua zi însă subiectul dispare, pentru că Voronin servește altul, mai incitant, de exemplu, despre „partidele și presa finanțate din exterior, care luptă împotriva statului”… a treia zi urmează alt subiect, și mai… incitant.
…Iată prin ce ne deosebim „noi” de „ei”: misiunea jurnalistului basarabean e să lupte cu nebunii. Ingrată misiune!
4 februarie 2008
