Norii s-au domolit, curioși să vadă ceremonia de inaugurare, ei și ce dacă soarele n-a apărut? E atâta strălucire și splendoare…Întâi și întâi, pe treptele Palatului (protejate acum de o copertină transparentă), urcă Juriul Mare în frunte cu realizatorul George Miller, aclamat anul trecut pentru „Mad Max: Fury Road”. Urmează, cu pauzele de rigoare, Michel Piccoli, Blake Lively, Kristen Stewart, Jessica Chastain, Vanessa Paradis, Kirsten Dunst și mulți, mulți alții. Jurați, vedete ale modei, protagoniștii filmelor proiectate, regizori, actori veniți să țină companie, să-și susțină confrații de platou…

O competiție tradițională, cu cineaști renumiți și foarte așteptați: răspund Prezent! la apel frații Dardenne, (La fille inconnue) Pedro Almodovar (Julieta), Ken Loach (I, Daniel Blake), Jim Jarmush (Paterson, pe afiș Adam Driver și Iggy Pop), Sean Penn (The Last Face), Xavier Dolan (Juste la fin du monde) francezii Olivier Assayas, Bruno Dumont, Nicole Garcia, Alain Guiraudie. În afara competiției, filme de Spielberg (Disney s The BFG), Jodie Foster (Money Monster), Albert Serra cu La mort de Louis XIV, unde îl vom revedea pe Jean-Pierre Léaud Palmierul de Onoare îi va fi decernat actorului fetiș al lui Trufaut, în Ceremonia de închidere a Festivalului), Antoine Doinel de cândva, acum ajuns la 72 de ani. Este, precum afirma Thierry Frémaux, la conferința de presă, o ediție a starurilor; au sosit deja pe Croisette George Clooney, Julia Roberts (prima oară la Cannes), Marion Cottillard, Juliette Binoche, Fabrice Luchini. Interesul public e amplificat mai ales de faptul că defilarea pe covorul roșu e deschisă, cu tot fastul, de magnificul Woody Allen cu alaiul său de femei extraordinare prinse în iureșul recentului uvraj inconfundabil, Café Society. Se pare că a devenit tradiție ca debutul celui mai important Festival de Film de pe mapamond să fie stropit din belșug, la propriu și la figurat…Să fie semn bun, binecuvântare cerească ploaia de mai pentru cineaștii înveterați, familiarii Festivalului Cristian Mungiu, Cristi Puiu, dar și pentru debutantul Bogdan Mirică, un semn că au șanse reale de a culege premiile râvnite de toți cei înscriși în competiția oficială? Să le ținem pumnii!

Hai, România!

E pentru prima oară în istorie când România participă atât de masiv la Cannes; e pur și simplu o minune ca din cele 1.869 de pelicule provenind din 28 de țări, vizionate în acest an de către Thierry Fremaux, delegatul general și echipa sa, tocmai 3 filme românești să intre în selecția oficială la cele 2 secțiuni paralele, Un Certain regard și Competiția pentru Palmierul de Aur. Mari puteri cinematografice au rămas pe dinafară, iar un stat precum România, care nicidecum nu reușește să producă mai mult de 20 de filme pe an, le-a trecut pe dinainte. O performanță ce rar se întâmplă chiar și la case mai mari…

Sieranevada și Bacalaureat în Competiția oficială

„Sieranevada” (coproducție România / Franța / Bosnia și Herțegovina, Croația / Macedonia) este primul film de Cristi Puiu selecționat în competiția oficială la Cannes, deși nici celelalte trei lung metraje anterioare – Marfa și banii, Moartea domnului Lăzărescu și Aurora, – nu au fost ocolite de premii. În 2005, Moartea domnului Dante Lăzărescu, tragi-comedie cu accente politice girată de Cristi Puiu și filmată cu camera pe umăr de chișinăuianul Oleg Mutu, cucerește Premiul Mare la Un Certain Regard și marchează emergența Noului val al cinematografiei românești. Chiar dacă Cristi Puiu a revenit pe Croisette cu Aurora, în 2010 la secțiunea Un Certain Regard și într-o sesiune specială cu filmul omnibus colectiv Poduri la Sarajevo, în 2014, totuși nu a fost niciodată prezent în marea competiție oficială, sfânta sfintelor la Cannes.
Palmierul de Aur ce i-a revenit, într-o competiție acerbă, lui Cristian Mungiu pentru 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (imaginea semnată de neobositul Oleg Mutu) a confirmat indubitabil valoarea creativității românești. Uite că și în acest Anno Domini 2016 Cristian Mungiu, talentatul nostru prieten (a copilărit și s-a format sub aripa bunicii basarabene, originară de pe lângă Cahul) este din nou în competiție cu filmul Bacalaureat.

Filmul Sieranevada (turnat cu un buget estimat la 1,4 milioane de euro), inspirat din poemul lui Aurel Rău, Agatarsii, este o dramă familială cu o durată de aproape 3 ore, istoria unei „comemorări ce nu mai are loc”, povestea cu alură de recviem „a celor ce aleg să trăiască în realitatea imediată atunci când sunt cuprinși de o suferință de neînțeles”. Barbu Bălăşoiu semnează imaginea, iar în distribuție îi aflăm pe Mimi Brănescu și Bogdan Dumitrache.

Un nou Bacalaureat pentru Cristian Mungiu

Firește că toate privirile sunt ațintite spre Cristian Mungiu, laureat multiplu al Festivalului, Palme d’Or și Premiul pentru scenariu. În pelicula Bacalaureat îi urmărim pe Romeo (Adrian Titieni) tatăl, și fiica sa Eliza (Maria Drăguş, actriţa germană de origine română, a debutat în Panglica albă de Michael Haneke, film superb și mistic recompensat cu Palme d’Or în 2009). Povestea porneşte şi de la articole despre corupţie şi educaţie din presa ultimilor ani. Regizorul a declarat pentru News.ro, că pelicula are ca sursă de inspiraţie preocupările unui părinte în contextul societăţii de astăzi: „Ce îi transmiţi copilului tău, asta e chestiunea de bază. Ce îl înveţi: cum să se descurce în lumea noastră obişnuită cu scurtături pentru oricare situaţie sau cum să respecte nişte principii, cu speranţa că doar aşa se va îndrepta ceva într-o societate în care predomină individualismul în detrimentul unei educaţii pentru binele comun”. Imaginea e semnată de Marius Panduru, producători Mobra Films (România), Why Not Productions, Wild Bunch (France) și Les Films du Fleuve (Belgium).

Filmul lui Bogdan Mirică „Câini”, eligibil și pentru trofeul Camera d’Or, acordat celui mai valoros debut din selecția oficială, vrea să răstoarne convențiile filmului de gen și să devină un veritabil anti-western balcanic. Acțiunea se desfășoară lângă hotarul cu Ucraina. Roman, orășean sadea, ajunge într-un sat izolat din Dobrogea cu gândul să se debaraseze de lotul de pământ moștenit de la bunicul decedat cu câteva luni în urmă, însă pe parcurs devine, involuntar, martorul unor evenimente bizare.

„Scenariul a pornit de la o lume pe care o cunosc bine – lumea în care am copilărit, la bunica. De fapt, nu atât lumea aia m-a interesat, cât emoţiile mele faţă de ea, emoţii pe care încă le mai am şi acum. Ce mi-a rămas în cap a fost caracterul arbitrar, imprevizibil al violenţei de acolo – am văzut oameni care săreau să se omoare, fără o miză clară – şi asta mi se pare înfricoşător. Cum poţi să te aperi de ceva ce nu poţi anticipa – nici măcar teoretic?”- spune regizorul Bogdan Mirică. Protagoniștii filmului sunt Dragoș Bucur, Vlad Ivanov și Gheorghe Visu. În roluri secundare apar Teodor Corban, Raluca Aprodu, Costel Cașcaval și Constantin Cojocaru.

Și nu doar atât, nume românești demne de ținut minte figurează în competiția scurtmetrajelor (4:15 P.M. Sfârșitul lumii de Cătălin Rotaru și Gabi Virginia Şarga), iar pelicula lui Alexandru Badea Toate râurile curg în mare a fost selectată în programul Cinéfondation. Despre toate vom vorbi după vizionare.

Woody ne poftește la „Café Society”: dacă tot e frig și plouă afară…

Lungmetrajul proaspăt produs este proiectat, comme d’habitude, în afara competiției, în strictă conformitate cu dorința autorului: se pare că Woody Allen nu s-a arătat nicicând incitat să concureze la Cannes. În schimb, a făcut de numeroase ori deliciul spectatorilor și al profesioniștilor acreditați cu trufandale filmice precum „Manhattan” și „ Match Point „. Anume Woody Allen, cineast prolific, ironic și acid, dă startul festivităților, și nu e pentru prima oară: „Hollywood Ending” și „Midnight in Paris” au avut deja onoarea primului seans în Palatul Festivalului. Actualul „Café Society” ia în colimator debutul hollywoodian, în anii 30, ani de glorie ai fabricii de iluzii, a unui tânăr interpretat cu șarm și dezinvoltură de către Jesse Eisenberg care împarte afișul cu Kristen Stewart , Steve Carell, Parker Posey, Blake Lively.

„Café Society” constituie și prima colaborare importantă dintre regizorul Woody Allen și directorul de imagine Vittorio Storaro, binecunoscut pe Croisette: de trei ori oscarizat (pentru „Apocalypse Now” de Francis Ford Coppola, 1980, „ Reds de Warren Beatty „1982” și „Ultimul Împărat” de Bernardo Bertolucci, 1988), în 1991a făcut parte din Juriul mare.

Cea de a 69-a ediție e dedicată noilor modalități de a vedea lumea prin ochiul camerei de luat vederi aducând în același timp omagiu creatorilor: afișul ce încununează fațada reprezintă o secvență extrasă din filmul clasic „Le Mépris”, „Disprețul” de Jean-Luc Godard, film despre cum se naște un film. Sus de tot, deasupra treptelor cu covor roșu până în tăriile celeste, se profilează silueta carismatică a lui Michel Piccoli. Un imn de slavă cinematografiei ce ne îmbie să visăm, să substituim viața anostă, de rutină, cu iluzii ce corespund aspirațiilor noastre cele mai tainice.

Peste 10 zile, duminică 22 mai, vom afla cine sunt câștigătorii și perdanții rundei Cannes 69.

Să ne auzim numai de bine!
Cu drag de domniile voastre, de la Cannes,
Larisa Turea