De aici, mașina de escortă, în care se va afla caseta cu inima Reginei Maria, acoperită cu steagurile României și Marii Britanii, va ajunge la Palatul Regal, fiind escortată pe tot parcursul drumului de soldați ai Regimentului de Gardă ”Mihai Viteazul" și de jandarmi călare.
De la Palatul Regal, escorta va pleca spre Sinaia, la Castelul Pelișor. Aici ceremonia va avea loc doar în prezența Familiei Regale, a reprezentanților Guvernului, Bisericii și Armatei.
După 44 de ani, timp în care s-a aflat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, în 2015, la inițiativa Regelui Mihai, Casa Regală și Ministerul Culturii au hotărât de comun acord ca locul inimii Reginei Maria să fie Salonul de Aur din Castelul Pelișor, locul în care inima Reginei Maria a încetat să bată la 18 iulie 1938.
Totodată, la 23 septembrie 2015, Guvernul României a stabilit printr-o hotărâre potrivit căreia caseta de argint în care se află inima Reginei Maria va face parte din colecția publică a Muzeului Național "Peleș".
La eveniment vor lua parte principesa Margareta, principele Radu, precum și principesa Maria. Alături de Familia Regală, se vor afla arhiducesa Maria Magdalena a Austriei, nepoata reginei Maria și fiica principesei Ileana, soțul ei, baronul Hanns Ulrich von Holzhausen, precum și fiul ei, baronul Johannes von Holzhausen.
De asemenea, vor participa reprezentanți ai autorității publice din România și din Republica Moldova, personalități ale vieții culturale, diplomatice, sportive și reprezentanți de seamă ai societății civile.
Maria Alexandra Victoria s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în Marea Britanie, fiind fiica principelui Alfred al Marii Britanii, principe de Saxa-Coburg-Gotha și duce de Edinburgh, și a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei. De asemenea, era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.
Principesa Maria s-a logodit la 16 ani cu principele Ferdinand de Hohenzollern, moștenitor al tronului României, iar căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892. A devenit regină în 1914, odată cu moartea lui Carol I și cu întronizarea lui Ferdinand ca rege al României. Încoronarea oficială a avut loc în 15 octombrie 1922, la Alba Iulia.
Atât în timpul primului război balcanic (1912-1913), când a izbucnit o epidemie de holeră în tabăra românească de lângă Sofia, cât și în timpul Primului Război Mondial, Regina Maria îmbrăcată în haine de soră medicală, a organizat spitale de campanie și a fost alături de soldații răniți pe front sau de bolnavii de tifos. Astfel, Regina Maria a început să fie numită de popor ”mama răniților” și ”Regina-soldat”.
S-a implicat în viața politică, începând cu intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei și continuând cu vizitele sale în străinătate, cea mai însemnată fiind Conferința de Pace de la Paris, când, după retragerea delegației noastre, le-a reamintit aliaților occidentali de sacrificiile armatei române în timpul Primului Război Mondial.
Transilvania devenea parte a României Mari, în urma Unirii de la 1 decembrie 1918. În mai 1919, după Marea Unire din 1918, Regele Ferdinand I și Regina Maria au făcut o vizită în Transilvania, oprindu-se la Brașov, Făgăraș, Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Brad, Țebea, Abrud, Câmpeni, Turda, Cluj, Bistrița, Careii Mari, Baia Marea, Oradea.
S-au bucurat de o primire călduroasă, adesea entuziastă. Regina consemna: ”În multe sate, calde primiri loiale, iar în final am ajuns la Alba Iulia, micul orășel al cărui nume are un ecou special în sufletul fiecărui român”. Pe parcursul întregii sale călătorii, regina a purtat costumul popular românesc.
La 1 decembrie 1920, în urma unei hotărâri unanime a consiliului orășenesc condus de primarul Karl Schnell, castelul Bran îi este oferit Reginei Maria, descrisă în document ca o ”mare regină, care ( …) răspândește binecuvântare pretutindeni unde pășește, cucerind astfel cu irezistibil avânt inimile populației țării întregi”, se arată pe site-ul oficial al castelului Bran, www.castelulbran.ro. Regina l-a refăcut și amenajat, lăsându-l, ulterior, moștenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea.
Balcicul, o localitate la malul Mării Negre, a fost descoperit de Regina Maria la insistențele pictorului Alexandru Satmari, în 1924. Un an mai târziu se începea construcția domeniului de la Balcic, care a fost reședința preferată a acesteia. Aici a fost creat, la cererea reginei, un parc impresionant, transformat, ulterior în grădină botanică, datorită colecției de cactuși și de trandafiri.
Lângă palatul de la Balcic, Regina Maria a ridicat o capelă micuță, în întregime din piatră, potrivit www.crestinortodox.ro. Capela Stella Maris a fost construită de meșterul zidar Gaetan Denize, la cererea Reginei Maria, pentru momentele de rugăciune. În 1930, interiorul său a fost pictat de pictorii Anastase Demian și Tache Papatriandafil. Cu mult timp înainte de a fi terminată, Regina Maria și-a mărturisit dorința ca inima ei să fie adusă în această capelă.
În iunie 1933, Regina Maria își scria testamentul, cerând ca, după moartea ei, inima să îi fie depusă în capela de la malul mării, iar corpul să îi fie înmormântat în necropola regală de la Mănăstirea Curtea de Argeș.
”Am redeșteptat la o viață nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva (Balcicul) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, și fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât ași putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă și așezată la Stella Maris, biserica ce am clădit-o la marginea mării. Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș lângă iubitul meu soț Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. În decursul unei lungi vieți atâția au venit la inima mea încât moartă chiar, ași dori să mai poată veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria și bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseților făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Și cum acolo se găsește inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale ci dinpotrivă de pace și de farmec cum a fost când eram în viață”, potrivit testamentului Reginei Maria publicat pe www.historia.ro.
Suferindă încă din 1937, Regina a plecat la 17 februarie 1938 în Italia, la Merano. În aprilie același an, se mută în sanatoriul dr. Lahmann din Weisser Hirsch, lângă Dresda.
La 27 iunie, deși medicii o considerau inaptă pentru efortul unei călătorii lungi și obositoare, a luat hotărârea irevocabilă a revenirii în țară spre a-și găsi odihna de veci. A încetat din viață în ziua de 18 iulie 1938, în castelul Pelișor.
În zilele care au urmat, Regele Carol al II-lea împreună cu fiul său Mihai, au îndeplinit dorința testamentară a Reginei Maria. Astfel, trupul i-a fost înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, alături de cel al soțului său, Regele Ferdinand.
Inima Reginei a fost așezată într-o casetă de argint de formă octogonală, iar aceasta a fost introdusă într-o casetă de bijuterii de argint aurit, gravată și ornamentată cu pietre prețioase, primită cadou de nuntă în 1893. Casetele au fost depuse, cu toate onorurile, în capela Stella Maris, la Balcic.
După Dictatul de la Viena și pierderea de către România a teritoriilor sud-dunărene în 1940 (Cadrilaterul), caseta cu inima Reginei a fost luată de la Balcic, fiind așezată într-o criptă special amenajată în stânca muntelui Măgura Branului, într-un sarcofag de marmură.
În 1968, regimul comunist a mutat caseta într-un seif al muzeului Bran, pentru ca în martie 1971 să fie adusă în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României.
sursa. agerpres.ro
