Interviu cu Eugen Tomac


Eugen Tomac: Bună diminteţa! Bună dimineaţa, tuturor radioascultătorilor dumneavoastră. Într-adevăr, în Valea Timocului avem o comunitate compactă, extrem de numeroasă, din evaluările noastre, peste 250 mii de români, ceea ce este extrem de important de menţionat, pentru că nu vorbim de o comunitate foarte mică, o comunitate izolată, ci o comunitate compactă, care s-a dezvoltat pe parcursul veacurilor în aceste zone. Deci ceea ce este foarte important de menţionat că nu sunt români care au plecat din ţară la un moment dat, ci sunt o comunitate compactă, autohtonă, românească. Pentru noi este o prioritate să le acordăm o atenţie sporită acestor români. Aşa cum am discutat în urmă cu ceva timp, anul trecut a avut loc o vizită istorică la această comunitate, pentru că, fiind o comunitate numeroasă, dar extrem de uitată, aş putea spune aici, inclusiv de către statul român, pentru că trebuie să spunem adevărul exact aşa cum este, nici noi nu ne-am grăbit să-i susţinem pe parcursul anilor.

Realizator: În istorie. Chiar de la începutul secolului trecut s-a pus această problemă, a unei susţineri, din păcate, insuficiente a comunităţilor din sudul Dunării. Aşa este.

Eugen Tomac: Exact. A avut loc o vizită istorică. Domnul preşedinte Traian Băsescu a vizitat această comunitate, este primul şef de stat român care a efectuat o vizită oficială, timp de o zi, în cadrul vizitei de stat pe care domnia sa a avut-o în cursul lunii noiembrie a anului trecut. Ceea ce ne interesează, în momentul de faţă, pentru că lucrurile au evoluat, există deja mecanisme, există norme foarte clare, este ca minoritatea românească din Serbia, de pe tot cuprinsul Serbiei, să aibă aceleaşi drepturi şi facilităţi pe care le are o minoritate într-un stat european. Din acest punct de vedere, regretăm că exact cu o lună în urmă, în Serbia de Răsărit, în cadrul Consiliului Naţional Vlah, român – cum îl mai numesc românii de acolo, a avut loc o tentativă absolut de neînţeles, de a da un nou semnal neprietenesc, aş spune eu, în ceea ce priveşte evoluţia situaţiei minorităţii româneşti din această zonă, încercându-se legiferarea aşa-zisei limbe vlahe. Ştim foarte bine că nu există decât o singură limbă, limba română, ştim că există tentative şi în alte zone, unde minoritatea românească este supusă acestui proces de asimilare.
Realizator: Celebra limbă moldovenească şi celebrul dicţionar scos într-o anumită perioadă, să-i spunem noi, de tristă amintire, în Republica Moldova, nu?

Eugen Tomac: Exact. Regulile sunt, din păcate, aceleaşi. Nu înţelegem de ce există această tentativă de a mutila limba română, pentru că, până la urmă, limba română este o limbă oficială a Uniunii Europene, limba română este o limbă pe care toţi oamenii din acea zonă recunosc că o vorbesc.

Sigur, există această diferenţă de evoluţie a limbii române, dar nimeni nu şi-a pus niciodată problema că graiurile româneşti pot fi, într-un fel sau altul, standardizate. Din acest punct de vedere, este regretabil că există asemenea tentative. Noi le vom combate cu fermitate, pentru că nu este posibil aşa ceva. Nu există nici minoritate naţională vlahă, nu există nici minoritate naţională moldovenească, nu există şi nu putem accepta ca identitatea noastră, într-un fel sau altul, să fie după bunul plac al unor aşa autointitulaţi lideri ai vlahilor, creată artificial. Este un concept, din păcate – şi o spun cu tot regretul şi cu toată responsabilitatea – un concept promovat şi altădată, care are o singură miză, din păcate. Este o miză antiromânească şi, din acest punct de vedere, nu vom tolera sub nicio formă ca comunitatea noastră să fie supusă unor asemenea tentative de a mutila limba română, pentru că nu se pune în discuţie, sub nici o formă să acceptăm aşa ceva.

Realizator: Mulţumim foarte mult, părinte! Să încheiem această discuţie, alături de secretarul de stat Eugen Tomac. Situaţia e mult mai complicată decât credeam şi speram.

Eugen Tomac: Da, decât pot să subliniez că noi nu vrem altceva decât să se revină la o anumită stare firească, o stare a normalităţii, aşa cum subliniam la începutul intervenţiei mele. Mecanisme există. Serbia a aderat, le-a îmbrăţişat. Doreşte să se integreze în UE. Este şi obiectivul nostru, ca statul vecin să devină stat membru al UE într-un viitor cât mai rapid, dar acest lucru trebuie să se întâmple în aceeaşi manieră firească, garantându-le tuturor cetăţenilor ei, inclusiv minorităţii române, drepturi elementare. Nu vorbim despre subiecte ce ţin de altceva, decât de respectarea unei minorităţi naţionale pe întreg cuprinsul statului sârb. Imaginaţi-vă că noi, în România am avea o atitudine diferită faţă de minoritatea naţională sârbă. Într-un fel i-am trata pe sârbii din Bucureşti şi cu totul altfel pe sârbii din Banat. Nu se pune problema în aceşti termeni. România poate fi privită drept model, din acest punct de vedere, pentru că minorităţile, iată, fac parte din arcul guvernamental, astăzi, în România, şi participă la deciziile importante în ceea ce priveşte guvernarea ţării. Ne-am dori, însă, ca românii noştri – atât părintele Boian Alexandrovici, cât şi domnul doctor Pedrag Balaşevici – să se poată bucura, tânăra generaţie să se poată bucura de un nou statut în ţara în care locuiesc. Să se poată bucura de limba pe care o vorbesc, pentru că, repet, limba română este o limbă oficială a Uuniunii Europene. Nu au motive temeinice de a se teme că minoritatea română poate crea anumite probleme în interiorul Serbiei. Ei sunt o comunitate compactă, extrem de loială statului sârb, şi, din acest punct de vedere, prioritate pentru noi rămâne ca românii din această zonă, din Valea Timocului, să se poată bucura în cel mai scurt timp de şcoală în limba română, să fie recunoscută jurisdicţia Episcopiei Ortodoxe Române din Serbia, inclusiv în această zonă, pentru că în momentul de faţă decât românii din Banatul sârbesc se pot bucura de slujbe în limba română. Să se poată bucura de instituţii media în limba română, pe care noi dorim să le susţinem şi, împreună cu statul sârb, să le dezvoltăm, pentru ca minoritatea noastră să se poată bucura şi comunica în limba maternă. Sunt obiective precise. Vom insista, în continuare, astfel încat românii din această zonă să-şi poată recupera demnitatea de care au nevoie.