INTERVIU: Internetul şi reţelele de socializare: între realizări şi pericole

– Doamnă Revenco, recent, v-aţi referit cu destulă relevanţă la riscurile pe care le comportă pentru copii vizualizarea pe Internet a materialelor ce se încadrează în categoria „pornografie infantilă”. Cum a ajuns „La Strada” să se preocupe şi de acest lucru?

– De un deceniu ţinem în vizor, la început – traficul de femei, apoi – pe cel de fiinţe umane, sub diferite aspecte: rutele lui, metodele de recrutare şi manipulare, formele de exploatare, noile tendinţe etc. Anume studiul acestor aspecte ne-a condus atât spre traficul de copii, cât şi spre recrutarea prin Internet, iar acest din urmă aspect – coroborat cu exploatarea sexuală comercială a copiilor şi turismul sexual cu implicarea copiilor – ne-a făcut să analizăm cum şi ce accesează copiii sau adolescenţii pe Internet. Am descoperit că cele mai multe riscuri îi vizează pe copii. Nu am în vedere că cel mai mult navighează pe Internet copiii, ci faptul că, în virtutea particularităţilor de vârstă (12-16 ani), ei sunt cei mai expuşi riscului de a fi contaminaţi de materialele cu conţinut sexual sau pornografic. Accesarea, vizualizarea imaginilor şi materialelor cu pornografie infantilă promovează, chiar legiferează, dacă vreţi, aceste imagini şi, respectiv, abuzul sexual faţă de copii.

– De ce abuzatorii preferă să abordeze anume minorii în aceste scopuri indecente?

– În primul rând, atât adolescenţii, cât şi copiii, utilizând tot mai mult Internetul ca sursă de informare şi comunicare, dau întâmplător de aceste imagini. Totodată, trebuie să ne dăm seama de două momente specifice dezvoltării lor la această vârstă: ei sunt în căutarea propriei identităţi gender şi a celei sexuale. Deci, accesarea unor astfel de materiale poate periclita serios dezvoltarea sănătoasă a celor două laturi ale identităţii, făcându-i vulnerabili la abuz şi violenţă. Apoi, copiii sunt „prizonierii” interesului faţă de noi descoperiri, de noi provocări. Mai ales a posibilităţilor pe care le oferă spaţiul virtual, cu contacte fără hotare. Ei sunt de cele mai multe ori tentaţi să se încreadă unui străin pe Internet. În plus, sunt mai vulnerabili decât vârstnicii în faţa unui abuzator sexual adult, deoarece deprinderile lor sociale nu sunt suficient dezvoltate, ceea ce, în consecinţă, nu le permite să identifice unele semnale, cum ar fi o laudă ieftină sau o remarcă neadecvată la care abuzatorii recurg cel mai des în timpul conversaţiilor. Aceştia din urmă exploatează lipsa experienţei de viaţă a copilului şi nevoia lui de a se simţi menţionat, flatat… Cel mai repede se prind în capcane copiii cu un nivel scăzut de încredere în sine şi cei deosebit de curioşi. Aceştia îşi asumă mai uşor riscurile. Iar curiozitatea lor firească, în lipsa unor „filtre” de moralitate, îi costă adesea foarte scump. Mai multe cercetări arată că 25-30% din bărbaţi recunosc că sunt atraşi sexual de copii şi, dacă ar avea o ocazie, nu ar rata-o.

– Unul dintre clipurile de publicitate socială, promovate în ultimul timp de „La Strada” vizează adolescenţii, în special, băieţii. Sunt ei mai expuşi riscului decât fetele?

– Sunt acostate atât fetele, cât şi băieţii, chiar şi la o vârstă de şapte-nouă ani. De ce spotul vizează băieţii? Este cazul Bianky, cunoscut şi mediatizat destul, dar şi altele mai puţin mediatizate, care ne-au făcut să ne interesăm mai îndeaproape de turismul sexual cu implicarea copiilor. Am descoperit că în cazurile confirmate şi suspecte de exploatare sexuală a copiilor din R. Moldova, în care abuzatorul este un cetăţean străin, cel puţin un copil a fost contactat iniţial prin intermediul Internetului. Am conchis că fiecare abuzator foloseşte patru-şapte băieţi cu vârsta cuprinsă între 12-15 ani. Adolescenţii sunt fotografiaţi nud, abuzatorii preferând să-şi adune şi colecţii de imagini, cu care fac schimb între ei tot prin intermediul Internetului. Dacă mai ţinem cont de faptul că 40% din timpul pe care copiii îl petrec în Internet este dedicat jocurilor, iar alte 40% – navigării pe reţele de socializare, vă daţi seama ce pericol prezintă această mare realizare a vremurilor noastre? Toate acestea ne-au sugerat ideea unei campanii de sensibilizare a publicului privind exploatarea sexuală comercială a minorilor şi vulnerabilitatea lor la abuz sexual prin intermediul Internetului, în special a reţelelor de socializare. Împreună cu spotul video la care vă referiţi, am recurs şi la alte instrumente. De exemplu, în paralel cu o serie de seminare privind siguranţa navigării online, am întreprins câteva sondaje printre elevii din taberele de vară, dar şi în instituţii preuniversitare (adolescenţi cu vârsta între 14-17 ani). Circa 30% din respondenţi confirmă că au fost solicitaţi prin mesaje şi imagini cu caracter sexual de către persoane străine.

– E un fenomen care erupe în Moldova sau vine din Occident, odată cu deschiderile democratice?

– Internetul nu are nici cetăţenie, nici hotare. Pedofilia, de asemenea, nu are cetăţenie sau geografie – dispunem de cifre similare şi la scară mondială. Bunăoară, în lume fiecare al şaptelea utilizator copil (10-17 ani) este solicitat sexual prin Internet, iar fiecare al patrulea primeşte o invitaţie primejdioasă, dacă nu chiar agresivă – este telefonat, primeşte scrisori, i se propune o întâlnire, îi sunt oferite cadouri, bani. În general, 34% din copiii utilizatori ai Internetului sunt expuşi involuntar diferitelor „materiale” cu caracter sexual (foto cu persoane nude sau care întreţin un raport sexual). Către anul 2009 au fost identificate peste 1500 de domainuri ce conţineau imagini cu abuz sexual al copiilor, iar cuvântul de căutare „sex” deţine primul loc în topul celor mai solicitate subiecte pe Internet. Revenind în spaţiul geografic autohton, voi preciza că o simplă căutare prin cuvintele-cheie swet teens Moldova (limba utilizată de abuzatori) ne dă peste 1 milion 400 mii opţiuni cu imagini pornografice, uşor accesate de oricine.

– Cum poate fi stăvilit acest fenomen?

– Prin cercetarea lui, mai profundă şi sistematică, în paralel cu educarea adolescenţilor privind navigarea sigură pe Internet, informarea lor despre riscurile şi măsurile de protecţie, sensibilizarea părinţilor despre fenomenul dat. Vorbind de părinţi, în niciun caz nu încurajăm acţiunile restrictive, ci dimpotrivă, ghidarea odraslelor în această necuprinsă lume virtuală, dar şi plină de pericole. Apropo, ar fi un prilej de a facilita comunicarea. Se cunoaşte că în multe familii, chiar bune, comunicarea dintre părinţi şi adolescenţi, la o anumită vârstă, e o problemă. În plan mai larg, social, găsim oportună crearea unei unităţi de investigare a infracţiunilor cu caracter sexual împotriva copiilor, inclusiv online, dar şi perfecţionarea legislaţiei cu scop de definire, recunoaştere a acţiunilor de acostare drept infracţiune. Devine necesară instruirea unor grupuri profesionale (poliţişti, judecători, procurori, asistenţi sociali, psihologi) privind practicile de audiere a victimelor traficului de fiinţe umane, a celor supuşi exploatării sexuale comerciale.

– Aveţi unele sfaturi practice pentru părinţi şi pentru adolescenţi?
– Părinţilor: să fie cât mai aproape, sufleteşte şi spiritual, de copiii lor, în special la vârsta adolescentină. În fine, să aibă curajul de a discuta chiar şi pe teme sexuale, spre a nu-i lăsa pradă imaginilor, scenelor perverse. Pe adolescenţi i-aş sfătui să nu se grăbească să posteze, la prima solicitare, propria fotografie, date personale despre ei, despre familie. Mai ales când aceste solicitări devin insistente. Iar atunci când simt că o corespondenţă, o relaţie cu un necunoscut devine stânjenitoare, să fie cu ochii în patru, iar cu vigilenţa – în opt. Factorilor de decizie: să găsească modalităţi de încurajare a Internet-providerilor, precum şi a administratorilor de reţele sociale să semneze coduri de conduită, cu măsuri de securizare a navigaţiei utilizatorilor, în special a copiilor. Aş mai sugera oricărei persoane care află despre asemenea cazuri sau observă anumite comportamente bănuitoare să sune la Linia fierbinte 0 800 77777 a Centrului internaţional „La Strada” şi să ne informeze. Apelul e gratis, iar consilierea este anonimă şi absolut confidenţială.