(INTERVIU) Regiunea Odessa ar putea deveni rusească, iar din cauza legăturii fizice cu Transnistria, R. Moldova va fi direct ameninţată nu numai politic, ci şi militar

În opinia sa, indiferent ce se va întâmpla mai departe, Rusia a câştigat această rundă pentru ca aderarea Ucrainei la UE este blocată, iar dacă se ajunge la război civil, Rusia poate alimenta conflictul ajutând discret forţele pro-ruse, la fel cum face acum.

– Care credeţi că va fi următorul pas pe care-l va face Putin în Ucraina? Va lovi el în Odessa pentru a tăia complet Ucraina de la Marea Neagră?

Din start putem spune că ocuparea Crimeii de către Rusia a surprins şi pus Occidentul într-o postură greu de imaginat. Douăzeci şi trei de ani de încercare de a construi relaţii constructive economice şi politice cu vechiul adversar din Războiul Rece s-au dovedit fără folos. Au mai fost crize ca şi cea din Georgia din 2008, dar administraţia Obama s-a grăbit să reseteze relaţiile, o politică dovedită ineficientă. Ori, prin ocuparea Crimeii, Rusia a deschis o nouă abordare în relaţiile internaţionale, o abordare care Occidentul o credea depăşită. Şi totuşi s-a întâmplat. De aceea occidentalii sunt prinşi pe picior greşit şi încă nu conştientizează realitatea. Rusia nu s-a schimbat, ea încearcă să recâştige poziţii şi influenţă după modelul secolului trecut.

De aceea reacţia occidentală a fost foarte timidă, cu sancţiuni economice, dar şi acelea pe anumite paliere, în funcţie de ce va face Rusia în continuare. Dar ruşii sunt foarte buni strategi – au ocupat Crimeea, apoi au plusat cu exerciţii militare în Marea Baltică. Răspunsul NATO a fost întărirea apărării aeriene a Poloniei şi Ţărilor Baltice şi desfăşurări navale minore în Marea Neagră. Rusia a aşteptat o lună, ca să vadă cum va reacţiona comunitatea occidentală, apoi a dus planul mai departe, mulţumită de reacţia slabă a Occidentului. Sancţiunile economice nu o afectează prea mult deoarece cetăţeanul simplu nu beneficia oricum de încasările din vânzările de hidrocarburi, nu se vedea în nivelul de trai.
Ca urmare, Rusia a mers mai departe, plusând în estul Ucrainei, dar fără a neglija vestul. Concentrează trupe la graniţa estică, porneşte mişcările secesioniste după modelul Crimeii, dar nu uită Vestul Ucrainei, întăreşte Transnistria şi proclamă o republică a Odessei. Vedem din partea Rusiei o aplicare perfectă a principiilor strategice enunţate de Sun Tzu care spunea că forţa secundară poate deveni cea principală şi viceversa, totul în funcţie de situaţie.

Ori, în acest caz, cu trupele ucrainene masate la est pentru a face faţă ameninţării din zonele pro-ruse de aici, plus concentrări de trupe ruseşti la graniţă, este foarte posibil, chiar foarte probabil, ca Rusia să lovească în punctul cel mai vulnerabil şi mai puţin apărat, mă refer aici la vestul Ucrainei. Deja piesele sunt aşezate – s-a declarat republica Odessa, iar din Tiraspol până la Odessa sunt doar o sută de kilometri. O agitaţie la Odessa, ocuparea unor clădiri oficiale de către pro-ruşi (ajutaţi de forţele speciale ruse fără însemne, ca şi în Crimeea) şi ajutorul rusesc din Transnistria ar putea ajunge în câteva ore. Mai mult, militarii ucraineni care blochează calea de acces dintre Crimeea şi Ucraina pot fi prinşi între două fronturi, fără nicio şansă, pentru că majoritatea trupelor ucrainene sunt masate la est. Să nu uităm nici posibilitatea unui desant de pe mare, dat fiind că flota ucraineană există mai mult cu numele.

Regiunea Odessa ar putea deveni rusească în nici douăzeci şi patru de ore, cu implicaţii majore pentru Ucraina, dar şi pentru întreaga Europa de Est. De acea consider, prin prisma uşurinţei cu care s-ar putea realiza asta şi prin faptul că Rusia ar putea astfel să obţină maximum de avantaj strategic, că aceasta este calea pe care va merge Rusia. Aici va lovi Putin.

Dar, cum spune Sun Tzu, în război totul e fluid, niciun plan nu se va potrivi după ce încep ostilităţile. De aceea este foarte posibil, ca dacă Ucraina reacţionează într-un anumit mod, Rusia va lovi acolo unde va considera că are cele mai mari şanse, în funcţie de evoluţia evenimentelor. Să nu uităm că Rusia are deplina iniţiativă în acest caz, iar restul actorilor doar încearcă să reacţioneze în funcţie de mişcările Rusiei.

– Ce se întâmplă dacă Ucraina pierde controlul regiunii Odessa şi a Bugeacului? Ce implicaţii ar avea asta pentru România şi Republica Moldova?

Pierderea ieşirii la mare, pentru orice ţară riverană, reprezintă o catastrofă, cu atât mai mult pentru Ucraina, ţară cu multiple probleme. Ucrainei i se taie accesul la Marea Neagră prin pierderea ultimului port important pe care îl mai deţine, restul flotei ucrainene rămase fidele nu mai are unde să acosteze, iar implicaţiile politice, economice şi militare sunt de neimaginat. Platoul continental, zonele exclusive de exploatare de hidrocarburi, comerţul, turismul – toate vor înceta să mai existe pentru Ucraina. Şi multe altele, încă greu de cuantificat.

Această mişcare, dacă se va realiza, va avea implicaţii majore de securitate nu numai pentru Republica Moldova, dar şi pentru România. Prin realizarea legăturii fizice cu Transnistria, Moldova va fi direct ameninţată nu numai politic, ci şi militar. Moldova a fost supusă presiunii şi şantajului de către o Transnistrie izolată faţă de Rusia, vă daţi seama ce va fi atunci când va avea graniţă directă cu Rusia? În mod sigur, ne vom putea lua adio de la podurile de flori de pe Prut şi relaţiile privilegiate. R.Moldova va intra sub control rusesc foarte repede, asta doar dacă nu decide unirea cu România, lucru puţin probabil în aceste condiţii.

România va avea din nou mari probleme de securitate cu o Rusie vecină agresivă, după cum s-a dovedit în ultima lună. Fiindcă Rusia nu se va schimba în bine după ce îşi va realiza obiectivul, ba dimpotrivă, încurajată de lipsa de reacţie a Occidentului, va presa mai departe spre vest.

– Care este importanţa Tighinei în această ecuaţie?

Tighina are o importanţă covârşitoare în această ecuaţie, este practic cheia pentru controlul malului drept al Nistrului de către forţele separatiste transnistrene. Să ne amintim faptul că în războiul de pe Nistru din 1992, transnistrenii sprijiniţi de tancurile din Armata a XIV-a rusă au depus mari eforturi pentru a-l ocupa, alocând resurse militare importante, în defavoarea altor regiuni din stânga Nistrului, rămase şi astăzi sub controlul Chişinăului, cum ar fi platourile Cocieri şi Coşniţa, la nord şi sud de Dubăsari. Asta tocmai datorită importanţei sale strategice. Tighina este un cap de pod important, iar deţinerea ei securizează cea mai importantă comunicaţie peste Nistru, podul de aici. Proximitatea faţă de Chişinău face capitala moldoveană să fie la cheremul ameninţării militare a regiunii transnistrene, căci sunt doar 60 de kilometri între cele două oraşe.

În cazul în care scenariul menţionat mai sus se produce şi Rusia ajunge să controleze Odessa şi sudul Ucrainei făcând joncţiunea cu Transnistria, Tighina ajunge sub control rusesc direct şi vă daţi seama la ce presiuni va fi supusă Republica Moldova. De aceea am subliniat cu altă ocazie faptul că în acest caz, Moldova va trebui să ocupe militar Tighina şi să securizeze podul de peste Nistru de aici imediat ce se produce ofensiva transnistreană spre Odessa, deoarece atunci Tighina va fi mai slab apărată.

Mai mult, armata română va trebui să facă tot posibilul pentru a evita ocuparea Bugeacului de către Rusia. Acest lucru nu este prea dificil, se poate realiza împreună cu Ucraina. Ucrainenii sunt dornici să dea un semnal cum că sunt sprijiniţi de alţii, cu atât mai mult cu cât ar fi vorba de un membru NATO. Ar trebui de pe acum să se înceapă nişte exerciţii militare comune româno-moldovene-ucrainene chiar în Bugeac, în urma cărora forţe mixte să ocupe preventiv linia Nistrului, pentru a evita extinderea republicii Odessa şi dincoace de Nistru.

Pentru România şi Moldova linia Nistrului este cea mai bună linie defensivă, iar Ucrainei i-ar prinde bine această lovitură de imagine care are meritul că i-ar mai reţine pe ruşi de la manevre agresive în vecinătatea unor trupe NATO. Desigur, ideal ar fi ca şi NATO să fie implicat în aceste exerciţii militare, ar fi cea mai bună măsură de sprijin a Ucrainei.
Putem presupune că Ucraina nu va fi de acord, dar este puţin probabil, nu se preocupă acum de Bugeac când este pe cale să piardă mai bine de o treime din teritoriu, asta în cazul în care nu face nimic.

– Cum se explică faptul că autorităţile separatiste de la Tiraspol au făcut recent o nouă cerere de alipire, iar apoi Putin a cerut ridicarea imediată a „blocadei” impusă Transnistriei, ameninţând şi cu o intervenţie militară?

Este în logica derulării evenimentelor, se pregăteşte terenul pentru lovitura din vestul Ucrainei despre care vorbeam. Iar chestiunea cu blocada este doar pretextul dorit de Putin pentru a justifica intervenţia armată.

Până la un punct, aici este ilustrarea proverbului cu pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti. Până acum Ucraina a tratat cu ipocrizie chestiunea transnistreană, sprijinind-o şi trăgând foloase de pe urma activităţilor de contrabandă, mai precis unii oficiali. Dacă ar fi blocat entitatea transnistreană după Revoluţia Portocalie din 2004, în câteva luni Transnistria dădea faliment. Dar nu s-a vrut, astfel ucrainenii s-au trezit cu ameninţarea de aici în momentul în care Rusia a schimbat macazul faţă de Ucraina. De aici se dovedeşte faptul că Transnistria a fost creată pentru a controla nu numai Moldova, dar şi Ucraina.

– După ce logică operează forţele speciale ruseşti din Estul Ucrainei? Au ele ca scop destabilizarea şi împiedicarea alegerilor sau sunt gândite ca punct de plecare pentru o anexiune a Estului?

Logica nu este numai să le dea bătăi de cap ucrainenilor, ci să obţină maximum de foloase pentru Rusia. Strategia rusească se adaptează în funcţie de mersul evenimentelor. Rusia profită de faptul că are iniţiativa şi până acum şi-a realizat obiectivele intermediare. Crimeea este ocupată de facto, observăm că nimeni nu mai cere retragerea ruşilor din Crimeea, ci doar să se abţină să escaladeze situaţia din est. Astăzi, când trupele ucrainene încearcă să remedieze situaţia punctual în unele oraşe, Rusia îşi adaptează din nou strategia. Vedem că iniţiază exerciţii militare la graniţa de est, pentru a creşte presiunea asupra Kievului, ştiind că exerciţiile militare se pot transforma foarte rapid în aplicaţii militare dincoace de graniţă.

– Indiferent ce se va întâmpla mai departe, Rusia a câştigat această rundă. Cu atâtea probleme, Ucraina nu va avansa spre Uniunea Europeană într-un viitor previzibil, nu are cum. Pentru viitorul apropiat, întrebarea de bază este cât va mai rămâne din Ucraina?

Dacă lucrurile escaladează în est şi se ajunge la vărsări de sânge pe scară largă, acesta ar fi pretextul pentru o intervenţie militară rusă. Chiar dacă această intervenţie nu s-ar produce, tot se poate ajunge la război civil, iar Rusia poate alimenta conflictul ajutând discret forţele pro-ruse, la fel cum face acum. În acest mod poate să stea în faţa comunităţii internaţionale spunând că nu are niciun amestec. Să ne amintim de acordul de la Geneva de acum câteva zile, semnat inclusiv de Rusia, dar nerespectat deoarece forţele pro-ruse au refuzat să-l recunoască. Prin această mişcare, Rusia împuşcă doi iepuri, semnează acordul semn că vrea detensionarea situaţiei şi arată că nu îi controlează pe pro-ruşii din estul Ucrainei, fiindcă aceştia nu recunosc acordul. Deşi toată lumea îşi da seama care este realitatea.

– Cum evaluaţi eficienţa măsurilor luate de autorităţile ucrainene împotriva forţelor pro-ruse care destabilizează estul?

Autorităţile ucrainene au greşit de la bun început, încă din Crimeea. Au asistat pasive la ocuparea militară a peninsulei fără să opună rezistenţă, deşi aveau toate acordurile şi reglementările militare din lume de partea lor. Nimeni nu poate condamna o santinelă dacă deschide focul asupra unor intruşi care încearcă să pătrundă în obiectivul păzit, dacă santinela a somat şi a tras iniţial foc de avertisment. Ori, tocmai asta armata ucraineană nu a făcut, caz unic în lume. Nu a avut ordin, ca dovadă că autorităţile ucrainene nu au avut curajul să dea acest ordin, poate se consideră încă nelegitimate prin alegeri. Dar asta nu e o scuză să cedezi teritoriul naţional, recunoscut de ONU şi inclusiv de Rusia.

Mai departe, autorităţile ucrainene au avut semnale că se pregăteşte acelaşi lucru şi în estul Ucrainei, mai mult, au avut şi suficient timp de reacţie, aproape o lună, şi tot nu au făcut nimic. În primul rând, trebuiau să suplimenteze efectivele de poliţie şi cele militare, mai ales în oraşele principale. Clădirile oficiale trebuiau păzite, iar turbulenţii trebuiau reţinuţi. Dar asta nu se poate face fără voinţă politică, e mai bine să previi decât să vindeci.

Faptul că acum încearcă să recapete controlul în unele oraşe e cam tardiv, iniţiativa este de partea cealaltă, respectiv în mâna Rusiei.
Singura soluţie prin care ar putea evita unul dintre scenariile de mai sus ar fi o lovitură rapidă, în forţă, concomitentă, asupra tuturor punctelor deţinute de pro-ruşi în estul Ucrainei. În aşa fel încât să preia controlul în acelaşi moment în toate oraşele deţinute de pro-ruşi în estul Ucrainei, şi asta rapid, într-un timp foarte scurt. Dar pentru asta e nevoie de o planificare atentă şi mijloace pe măsură, inclusiv aeropurtate. Reuşita unei astfel de manevre ar putea reechilibra balanţa cât de cât.

sursa: epochtimes-romania.com