Oamenii se împart după acelaşi principiu: cei care sunt fideli şi nu percep altă stare de a fi, şi cei infideli, care rămân aşa mereu. Prin oameni, mă refer la femei şi la bărbaţi! Totuşi, nu înţeleg de ce femeile, atunci când înşală, sunt numite uşoare, iar bărbaţii – puternici. Deşi anume bărbaţii sunt cei manipulaţi, tentaţi să guste altceva şi lasă garda jos la prima provocare. Femeile, în schimb, ştiu mereu ce vor de la un bărbat, iar infidelităţile au loc fiindcă vor ele, nu pentru că au băut prea mult sau nu ştiau ce fac.
Unde se termină fidelitatea şi începe infidelitatea? Într-un flirt, cu o privire pe sub pleoapa întredeschisă, cu un sărut, o atingere făcută din greşeală, o noapte petrecută departe de casă? De fiecare dată când aflăm că suntem înşelaţi sau altcineva înşală, prima întrebare e „De ce?”. Infidelităţile nu au niciodată un motiv real, precum rutina, gelozia, controlul excesiv din partea celuilalt sau plictiseala. Infidelitatea există pentru că suntem predispuşi spre a nu fi monogami. De la fidelitate până la infidelitate e doar răspunsul la o singură întrebare: „Iar după asta, eu cum îl/o voi mai privi în ochi?”.
Silvia Ursu
psihologie@timpul.md
Timpul. Suplimentul Femeia
