Partidele politice s-au lansat într-o nouă campanie electorală, acţiune care, fiind prea des repetată, deja ne cam irită, dar ne lasă şi puţină speranţă că, de data asta, schimbarea cea bună s-ar putea să se producă, în sfârşit. Deşi politicienii ne-au dezamăgit de atâtea ori încât îţi vine nici să nu mai mergi la votare, precum au făcut-o conştient unii dintre cei care n-au mers la referendum, chiar dacă în sinea lor au crezut că totuşi acesta va avea loc şi va avea şi rezultatul pe care ei l-au aşteptat. Dar n-a fost să fie, căci Dumnezeu dă, dar în traistă nu pune. Ce să-i faci, politicul face parte din viaţa noastră şi, în loc să ne tot supărăm pe el, să-l înjurăm sau să-l ignorăm, cred că este mai înţelept să încercăm să-l cunoaştem, să-l înţelegem şi să-i ajutăm şi pe alţii să facă acelaşi lucru.
Tot felul de partide şi partiduţe ne îndeamnă să le votăm, căci ele ar fi singurele care deţin secretul unei ţări unite şi prospere, democrate şi bogate. Promit creşterea substanţială a salariilor, pensiilor şi indemnizaţiilor. Unele promit o creştere a acestora anume pentru învăţători, deşi niciun partid, cel puţin deocamdată, nu şi-a făcut public programul de relansare a reformelor în învăţământ, reforme returnate de comunişti în contrareformă, pe această cale mergând nonşalant şi actualul Minister al Educaţiei, fiind dirijat din umbră de oamenii vechiului regim, de care nu numai învăţământul, dar întreaga societate moldavă nicidecum nu poate scăpa. Ce mai, comuniştii au fost debarcaţi de la puterea politică, şi de aici doar parţial, dar au rămas in corpore în toate structurile, de unde obstrucţionează cu succes acţiunile liberal-democraţilor, iar aceştia îi mai şi decorează pentru contrareformele făcute.
Această situaţie este nu doar cunoscută, dar şi suferită de fiecare învăţător cu verticalitate, ei întrebându-se cât va mai dura ea, căci, de data aceasta, spre deosebire de comunişti, care au făcut imposibilă educaţia istorică pe principii ştiinţifice şi morale, contrareformele operate prin aşa-zisa modernizare a standardelor educaţionale şi curricula disciplinare au făcut imposibilă chiar şi proiectarea didactică elementară, la toate disciplinele, căci învăţătorul nostru este unicul de pe planeta Terra căruia i se cere să-şi proiecteze discursul didactic-educativ pe „subcompetenţe”.
Fiind intelectual prin statutul profesional, învăţătorul înţelege mai mult sau mai puţin greutăţile de ordin economic, care totuşi durează de prea multă vreme; înţelege şi de ce liberal-democraţii n-au reuşit să-i elimine pe oamenii comuniştilor din structurile de conducere ale învăţământului. Dar nu poate nicidecum înţelege, de ce schimbările din ultimul an nu le-au facilitat munca, nu le-au valorizat-o, n-au eficientizat-o, ci le-au făcut-o mai complicată şi mai dubioasă, mai lipsită de raţiunea elementară şi de bunul-simţ? De aceea şi este în drept să se întrebe învăţătorul: dar mie, personal, ce mi-a dat guvernarea liberal-democrată în plan profesional? Să-i votez din nou şi să-i îndemn şi pe alţii s-o facă ar însemna să-mi legalizez pentru o perioadă şi mai lungă starea de incertitudine profesională…
Iată de ce liberal-democraţii ar trebui să-şi recunoască eşecul guvernării în domeniul educaţiei şi învăţământului şi să vină către învăţători cu un mesaj clar şi realist de relansare a reformelor începute în acest domeniu în primii ani de independenţă a R. Moldova.
(Va urma)
Vlad Pâslaru,
profesor universitar
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
