Iubim Moldova… dar până când?

În august veneam cu un tânăr președinte de asociație din Bârlad, dornic să ajute „frații” să vină mai aproape de Țară. Mergea la est de Prut să pună la cale aducerea unor tineri politicieni la un schimb de experiență cu autoritățile locale din județul lui. Eram în dreptul Hușiului, aproape de vamă și ascultam în mașină „Basarabie frumoasă, pregătește-te mireasă”. Tocmai când Vasile Șeicaru se pregătea să aducă pețitor mândrul tricolor, ne trezim cu prietenul nostru că ne dă muzica mai încet: „E mai sensibil așa șeful tineretului de partidul X. Nu îi place să audă chestii din astea unioniste. O deschid iar după ce termin de vorbit cu el la telefon”.

Am rămas perplex: omul ăsta se dădea peste cap, cheltuia bani din buzunarul lui, ca să aducă niște politicieni să „schimbe experiență”, să le plătească transport, masă, cazare, dar mai presus de toate, să nu le lezeze sensibilitățile lor de moldoveni verzi. „Să-i aducem în Uniunea Europeană și după aia o să-și dea ei seama cine sunt, o să vedeți” speră naivul nostru prieten…

În decembrie am trecut prin vamă și la Leușeni vameșii mi-au spus: Nu, te întorci acasă, ai interdicție să intri în Republica Moldova! În decembrie… 2014.

Ai noștri tineri la București învață

Cu un astfel de tânăr m-am întâlnit pe o căldură toridă, în centrul Capitalei. După terminarea studenției lucrase câteva luni la Parlamentul Republicii Moldova și apoi se refugiase înapoi în București.

– Ce faci aici domnule, când e atâta treabă în Basarabia?

– Servesc Patria!

– ?!?!? care?

– Republica Moldova!

Desigur, tânărul în cauză, școlit pe banii statului român, angajat apoi în Guvernul României (n.a: să arătăm fraților că sunt apreciați!), n-a prididit în a critica orice voce unionistă: Unirea asta face rău, nu trebuie să vorbim de ea, ne unim în Uniunea Europeană.
Ce bine s-au unit România cu Ungaria!

(….)

Iubim Moldova, o iubim mult, o iubim mințind-o, o iubim datorită unor motive bune dar uneori greșit, necreștinește și prostește.
Dar până când?