L-am scris pentru că m-a emoţionat articolul domnului profesor Vlad Pâslaru din pagina 6, care m-a făcut să mă gândesc şi eu la învăţătorii mei plecaţi, „din Marile Adunări Naţionale”, care la Domnul, care prin Italii… Europa, într-adevăr, e plină de învăţători şi învăţătoare din Moldova. Cei rămaşi acasă sunt nişte „ciudaţi”, precum e şi eroul Alinei Ţurcanu de vinerea trecută – Dumitru Furculiţă din Sadova, Călăraşi, un profesor frumos prin nebunia de a-şi iubi meseria şi care, la 72 de ani, face zilnic 20 km pentru a le preda elevilor…
„Învăţătorii întotdeauna au fost nişte nebuni frumoşi”, vor spune unii. „Azi nu mai e ce a fost, învăţătorii sunt mai mult businessmeni decât dascăli”, îi vor contrazice alţii. Adevărul „discutabil”, precum e şi firesc să fie, e undeva la mijloc. Adevărul „indiscutabil” e că, fără de ei, nici noi n-am fi ceea ce – de o manieră mai bună sau nu prea – suntem. De aceea merită, măcar azi, să le mulţumim – celor care au fost şi care mai sunt… Din fericire, mai sunt!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
