Iurie Colesnic: Un român şi galeria Tretiakov

Deşi odinioară era considerat un muzician de renume mondial, mare pianist şi dirijor, el a fost şi un bun discipol al celebrului compozitor Piotr Ilici Ceaikovski şi bun prieten cu marele muzician Ferentz List.

Explicaţia acestei voite „uitări” rezidă în faptul că, în 1919, Alexandru Ziloti, neacceptând revoluţia bolşevică, a emigrat în SUA.

La o adică, motive de a „uita” de el se pot găsi mai multe. Unul din ele este legat de faptul că a fost ginerele marelui filantrop Pavel Tretiakov, care a fondat galeria de artă din Moscova care-i poartă numele şi care a lăsat o avere de proporţii impresionante din care s-a înfruptat din plin puterea sovietică.

Istoria neamului Ziloti o descoperim în câteva surse genealogice.

F. List şi A. Ziloti

După cum afirma istoricul Nicolae Iorga în Revue historique du Sud-est Europén (1940, nr. 7-9, p. 209), neamul Ziloti erau români, de origine greco-albaneză.

Basarabeanul Gheorghe Bezviconi însă era de părerea că originea familiei ar fi de obârşie italiană din Albania şi străbunicul compozitorului se numea Andoni Zoloti (Zălotin). El s-a stabilit cu traiul în Moldova şi în primul deceniu al sec. XIX era deja căminar. A avut trei copii cu fiica clucerului Gavriil Luca: Matei (1832), Soltana (călugăriţă) şi o fiică căsătorită cu spătarul Alexandru Hrisoverghi. De fapt, marele talent muzical dovedit de Alexandru Ziloti poate servi drept argument pentru versiunea obârşiei italiene. În cartea sa Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru (vol. II, Bucureşti, 1943), genealogistul basarabean ţine totuşi cont de publicaţia lui Nicolae Iorga şi notează: „Ziloti, români, de origine greco-albaneză….”.

Dar marile surprize genealogice oferite de familia Ziloti nu se termină aici. Bunicul său, Matei Ziloti, venit din Moldova, a fost deputat al nobilimii din ţinutul Iaşi.

Tatăl lui Alexandru, Ilie Matei Ziloti, a fost frate drept cu Ioan Matei Ziloti, mareşalul nobilimii din ţinutul Chişinău (1853-1856 şi 1860-1863).
La Cimitirul Râşcanu din Chişinău s-a păstrat ca prin minune un singur mormânt aparţinând familiei Ziloti, cel al mareşalului nobilimii Ioan Matei Ziloti (1824-1876), decedat la vârsta de 52 de ani.

Iar mama lui Alexandru provine din străvechea familie Rahmaninov (Rahman), care se înrudeşte cu domnitori români având o linie genealogică care merge direct la Ştefan cel Mare, dar care l-a dat lumii și pe celebrul compozitor Serghei Rahmaninov, care a fost verişorul şi discipolul lui Alexandru Ziloti, pe timpurile când acesta era profesor la Conservatorul din Moscova (1889-1891).

Viitorul pianist Alexandru Ilie Ziloti s-a născut în 1863, într-o localitate din preajma Harkovului. Demonstrând aptitudini muzicale deosebite, a fost dat pe mâna unor pedagogi de marcă: A. Zverev şi N. G. Rubinştein. Mai târziu, în anii 1888-1891, el însuşi avea să devină profesor la Conservatorul din Moscova. Iar când a emigrat în SUA a revenit la cariera pedagogică fiind profesor la Școala de muzică Djuliard din New York.

S-a căsătorit în 1887 cu Vera, fiica mai mare a vestitului negustor Pavel Tretiakov, care era un om cu un înalt nivel de cultură.

Alexandru Ziloti a făcut cunoştinţă cu ea în 1883, pe când avea douăzeci de ani. Dar sentimentele de simpatie reciprocă a tinerilor au fost puse la încercare de tatăl, P. Tretiakov, care era împotriva căsătoriei lor. Motivul refuzului rezida în faptul că Alexandru Ziloti provenea dintr-un neam de nobili, Tretiakov, fiind negustor, nu-i avea la inimă, căci erau o castă privilegiată în Rusia ţaristă.

Verişori şi prieteni: A. Ziloti şi S. Rahmaninov

Existau şi alte motive. Tatăl lui A. Ziloti – Ilie Matei Ziloti, nu era un bun familist şi locuia separat de familia sa. Mediul artistic cu viaţa lui boemă şi neorganizată îl speria pe P. Tretiakov. Ca să limpezească această situaţie complicată, tatăl fetei a mers la pedagogul lui A. Ziloti, Nicolai Sergheevici Zverev, care de asemenea era împotriva căsătoriei, considerând că un artist n-are voie să se împovăreze cu o familie la o vârstă atât de fragedă.

Acesta însă a reuşit să risipească neîncrederea lui P. Tretiakov – Fiţi sigur, el nu se căsătoreşte din motivul banilor.

Îndoielile lui Pavel Tretiakov nu s-au confirmat, Alexandru Ziloti fiind un excelent familist. Nu s-au confirmat nici temerile lui N. Zverev, familia pentru Ziloti n-a devenit o povară, ci o sursă de inspiraţie.

Deşi trebuie să recunoaştem faptul că zestrea miresei de peste un milion de ruble i-a permis să se ocupe numai de proiectele sale artistice şi să colinde lumea întreagă susţinând concerte.

În anii 1887-1889 şi 1892-1900, Alexandru Ziloti activează peste hotarele Rusiei proslăvindu-se ca un interpret de excepţie, motiv ce l-a făcut pe P. I. Ceaikovski să-l poreclească „Agent al muzicii ruse”. A concertat în Franţa, Germania, Austria, Belgia, Scoţia, Anglia, Olanda, Elveţia şi, în 1898, pentru prima oară, concertează în America.

În 1900, familia Ziloti se stabileşte definitiv în Rusia şi, din anul 1903 până în 1913, la Petersbrug sunt organizate „Concertele A. Ziloti”.

În cadrul acestor concerte, Alexandru Ziloti l-a prezentat amatorilor de muzică din Rusia pe tânărul şi puţin cunoscutul pe atunci viorist şi compozitor român George Enescu. La 10 octombrie 1909, Enescu a interpretat un concert de W. A. Mozart, a dirijat un concert de J. S. Bach, avându-l ca solist pe A. Ziloti şi a prezentat „Rapsodia română”. Intuiţia nu l-a minţit pe A. Ziloti, care în premieră l-a prezentat în Rusia pe un geniu al muzicii universale.

Tot Alexandru Ziloti, în 1915, întemeiază Fondul Muzical Rus, o organizaţie menită să ajute muzicanţilor în etate şi familiilor lor, moral şi material. Această iniţiativă fiind susţinută de nume celebre precum S. Rahmaninov, F. Şaleapin, S. Glazunov ş.a.

Alexandru Ziloti a vizitat Basarabia în anii 1901, apoi în 1903. Alexandru Boldur în studiul Muzica în Basarabia (Bucureşti, 1940) consemna: „La artiştii din Chişinău mai în vârstă s-a păstrat o amintire foarte frumoasă în urma vizitei lui în 1903 pe la Chişinău. Fiind invitat să onoreze cu prezenţa sa producţia elevilor Şcolii particulare de muzică Gutor, el, împreună cu violoncelistul Verjbilovici, cu care concerta de obicei, au venit şi au ascultat cunoscutul cvartet vocal din Rigoletto, executat de elevii: E. Luci, A. Frunză, O. Timofeev şi I. Madan. Execuţia plăcându-i foarte mult, Ziloti a rugat să fie repetat cvartetul şi aşezându-se la pian, l-a acompaniat cu mare însufleţire. Pentru elevi, cât şi pentru şcoală, atenţia din partea artistului a fost o adevărată sărbătoare şi încurajare”.

Din 1919 a locuit în SUA, unde s-a stins din viaţă la 8 decembrie 1945, atingând o vârstă onorabilă de 82 de ani.

Această pagină din istoria muzicii basarabene este una de glorie şi nu avem dreptul s-o uităm.

Iurie Colesnic