Iurie Leancă: „Activitatea Ministerului de Externe se va derula sub auspiciul continuităţii”

– Cred că ar fi o simplificare oarecum nejustificată, dacă am încerca să evaluăm politica externă strict prin prisma componentelor la care v-aţi referit. Sunt, însă, de acord că nu toate realizările de politică externă sunt cuantificabile în sensul unităţilor de măsură cu care suntem obişnuiţi. Anume aşa stau lucrurile când vorbim despre ameliorarea imaginii externe sau recâştigarea credibilităţii pe plan extern. Or, politica noastră externă, din acest punct de vedere, a fost deosebit de eficientă şi rezultativă în 2010. Iar acest fapt a fost relevat de succesele relativ cuantificabile care s-au înregistrat în raport cu statele vecine, cu SUA, China, Rusia şi, bineînţeles, cu UE. Zilele trecute un reputat analist politic de la noi a afirmat că în 2010 politica externă a fost ramura care a adus cele mai multe venituri RM. Este o afirmaţie pe care o pot confirma fără nicio ezitare, cu precizarea, însă, că politica externă nu se reduce doar la activitatea MAEIE şi a misiunilor sale diplomatice din străinătate, dar implică şi este un rezultat conjugat al acţiunii instituţiilor statului, în totalitatea lor, precum şi al actorilor societali activi, precum ar fi ONG-urile.

– Vă simţiţi „în continuare” ministru sau „din nou” ministru?

– În linii mari, mă simt „în continuare” ministru, iar „continuitatea” se va păstra atât în activitatea mea ulterioară, cât şi a colegiilor mei din noua garnitură guvernamentală, garnitură care nu a suferit schimbări esenţiale – doar anumite permutări. Am certitudinea că eficienţa cu care a activat Guvernul în 2010 se va menţine în continuare.

– Din momentele-cheie ale anului 2010, primul pe listă ar fi lansarea, la 12 ianuarie, a negocierilor pe marginea Acordului de Asociere RM-UE. Recent, aţi declarat că e real ca acest acord să fie semnat în 2012. Ce vă face să fiţi atât de încrezător? Ori aţi mai rămas în campanie electorală?..

– În general, în politica externă, se operează cu noţiuni consacrate, obiectivele fiind grupate pe termen scurt, mediu sau lung. Acest fapt nu este întâmplător şi corespunde specificului activităţii în domeniul relaţiilor internaţionale, unde atingerea unor obiective depinde de voinţa şi angajamentul tuturor participanţilor relevanţi, fie că e vorba de state sauşi organizaţii guvernamentale internaţionale. Bunăoară, semnarea Acordului de Asociere sau liberalizarea regimului de vize ţine de doi parteneri. Adică, RM şi UE, ceea ce astăzi înseamnă 27 de ţări membre, iar în 2012 poate însemna 28 de ţări, plus instituţiile Uniunii Europene. Termenele, în esenţă, sunt puncte de referinţă care, fiind asumate, te autodisciplinează, îţi fixează anumite ritmuri şi intensitate. Iar termenul la care faceţi referinţă se bazează pe un orar realist al acţiunilor interne, care pot fi finalizate până în 2012, astfel încât să corespundem „tehnic” din punct de vedere al exigenţelor UE. Finalizarea Acordului de Asociere ar însemna nu doar finalizarea textului, ci şi încheierea discuţiilor şi chiar a negocierilor pe marginea Acordului de liber schimb, negocieri pe care sperăm să le demarăm chiar în vara acestui an şi să le finalizăm până la finele lui 2012. Acum judecaţi şi dvs. dacă aceste afirmaţii se înscriu în logica declaraţiilor de campanie… Şi apoi nu cred, că declaraţiile făcute de un politician în „campanie electorală” îl poate absolvi de responsabilitate în faţă alegătorului.

FOTO: Dumitru Liviu-Ştefan

– În ultimul timp, tot mai mulţi întreprinzători vorbesc cu o anumită teamă despre deschiderea hotarelor economice cu Europa. Ei spun că marfa ieftină care va veni de acolo le va îngropa propria producţie…

– E adevărat, după aderarea la Zona de liber schimb vor veni mai multe produse ieftine la noi. Nu cred, însă, că „marfa ieftină” trebuie percepută ca o problemă, mai ales că masa largă a cetăţenilor noştri ar fi extrem de fericiţi să procure mărfuri la preţuri mai mici, dar calitative, inclusiv producătorii. Evident că mai sunt şi alte necunoscute. De aceea, va trebui, împreună cu colegii din mai multe ministere de ramură, să promovăm o campanie de informare intensă, pentru a arăta producătorilor beneficiile unui Acord de liber schimb. Adevărata problemă constă în faptul că producătorii noştri au nevoie de sprijin şi promovare din partea statului pentru a fi competitivi în condiţiile menţionate mai sus. Va trebui, între altele, să impunem rigori, inclusiv în domeniul fitosanitar. Odată cu instituirea Zonei de liber schimb va creşte, însă, şi interesul investitorilor din afară, inclusiv pentru afaceri comune cu producătorii noştri, folosind manopera mai ieftină de aici. Cert e că, în opinia mai multor experţi, acest Acord va avea asupra RM un impact mai mare chiar decât regimul liberalizat de vize. Abolirea vizelor va oferi libertatea de deplasare, iar Zona de liber schimb va fi un pas major spre dezvoltarea economică.

– Apropo de informare, cetăţeanul ar trebui să ştie, de exemplu, că regimul liberalizat de vize nu înseamnă, automat, dreptul de a munci legal în UE.

– Sigur că da. Chiar şi aderarea la UE nu-ţi asigură automat dreptul de a munci. Dar e un prim pas, extrem de important spre obţinerea libertăţilor şi drepturilor pe care le au cetăţenii europeni. Cât priveşte Acordul de liber schimb, cred că cele mai importante realizări ale acestuia vor fi aducerea economiei şi a produsului moldovenesc în conformitate cu anumite standarde şi creşterea interesului investitorilor din Occident şi Orient pentru Moldova. Avantajul nostru constă în locaţia noastră şi sunt convins că cei care astăzi produc în China şi au anumite bariere comerciale pentru a accede pe piaţa UE vor alege să vină în RM, atunci când pentru noi aceste bariere vor fi scoase. Am putea câştiga şi din faptul că la noi pământul este mai ieftin şi producem produse agricole ecologice. Bineînţeles, orice proces necesită anumite ajustări şi efort. Unii oameni se obişnuiesc mai repede şi o fac voluntar, pentru alţii – care într-un fel s-au încorsetat într-un anumit tipar de gândire – va dura mult. Nu vreau să simplific la maximum şi să spun că nu va exista un anumit disconfort. Dar, dacă ne uităm la economiile ţărilor care au parcurs această cale, vedem că efectul a fost unul pozitiv.

– S-a reuşit „regândirea Moldovei”, anunţată la Reuniunea donatorilor din 24 martie 2010?

– Atunci a fost pus doar începutul acestui proces de regândire. Am avut un start foarte bun, am demonstrat că avem capacităţi, că putem absorbi expertiza străină. Această abordare a produs efecte pozitive, inclusiv prin angajamentele financiare concrete pe care partenerii străini le-au asumat în raport cu ţara noastră. Aşteptăm ca în anul curent angajamentele respective vor fi puse în aplicare.

– Câţi bani, din acele aproape două miliarde de euro anunţate la acea reuniune, au ajuns de facto în RM în 2010?

– Fiind vorba de o realitate dinamică, nu mă pot pronunţa cu exactitate asupra cifrei, care poate fi oferită de colegii de la Ministerul Finanţelor. Ceva a ajuns, fără îndoială. Dar majoritatea banilor încă urmează să intre în ţară. Şi n-au intrat nu doar din cauza că mulţi dintre donatori au aşteptat să vadă rezultatul alegerilor anticipate, să vadă care va fi coloratura noii echipe guvernamentale de la Chişinău. Pur şi simplu, există proceduri şi acestea uneori durează mai mult de un an. Fiecare ţară donatoare are anumite reguli şi mecanisme fixe, care trebuie respectate.

– Pentru RM, anul european 2011 a început luni, prin vizita la Chişinău a dnei Cecilia Malmstrom, Comisarul European pentru Afaceri Interne. Ea a înmânat premierului Vlad Filat Planul de Acţiuni pentru liberalizarea regimului de vize. Este acest eveniment unul mai mult decât simbolic?

– În timp ce putem atribui un anumit simbolism acestui eveniment, nu simbolismul determină şi fundamentează vizitele comisarilor europeni la Chişinău. Vizita doamnei Malmstrom a avut obiective precise, şi nu doar în ce priveşte dialogul pe vize. Începe o fază nouă în relaţia noastră cu UE şi dacă, până la alegerile din noiembrie, am fost într-un fel de lună de miere cu Bruxellesul, acum intrăm într-un „mariaj” care va fi monitorizat cu atenţie şi taxat de o manieră tranşantă. Doamna Malsmtrom a venit şi pentru a participa la Conferinţa pe marginea iniţiativei de la Stockholm. Lansată pe durata preşedinţiei UE a Suediei, această iniţiativă a avut drept scop uniformizarea standardelor şi elaborarea unor mecanisme de interacţiune cu ţările terţe – inclusiv din Parteneriatul Estic, din care face parte şi RM şi care este o altă iniţiativă suedeză, lansată în comun cu Polonia – în ceea ce priveşte fluxul de imigrare în interiorul UE. A fost o conferinţă cu o participare internaţională impunătoare şi mă bucur că, şi graţie eforturilor colegei Natalia Gherman, ea a avut loc anume la Chişinău.

FOTO: Dumitru Liviu-Ştefan

– O întrebare foarte nediplomatică: de ce suedezii ne iubesc mai mult decât francezii?

– Categoric nu se poate pune astfel problema. Nu trebuie să uităm că Franţa este copreşedintă a Grupului „Prietenii Moldovei” şi sprijină constructiv iniţiativa germană pentru conflictul transnistrean. Deci, deschidere există şi o să vedeţi că în acest an, în relaţia cu Franţa, vom înregistra dezvoltări de substanţă. Ne vom axa, între altele, pe comerţ, pe atragerea de investiţii, dar si pe un dialog politic mult mai intens si consistent.Misiunea noastră e să demonstrăm partenerilor francezi că, printr-o prezenţă mai activă aici, vor avea de câştigat. De fapt, ceea ce am reuşit în relaţia cu Germania anul trecut, ne propunem să atingem în acest an şi în relaţia cu Franţa.

– Totuşi, mai multe voci susţin că 1) anume Franţa a insistat ca RM să i se dea Plan de Acţiuni pentru liberalizarea vizelor, şi nu o Foaie de parcurs, ceea ce ar fi fost mult mai bine; 2) Franţa ar vrea ca RM să meargă „la pachet” cu Rusia în acelaşi proces de liberalizare a avizelor şi 3) Franţa, în tandem cu Germania, au blocat aderarea României şi Bulgariei la Acordul Schengen. Toate acestea sunt văzute, de experţi locali şi din afară, ca semnale serioase şi chiar piedici pentru apropierea RM de UE.

– Bineînţeles că orice ţară mare, precum Franţa, are abordări regionale. Deci, atunci când evaluează şi elaborează relaţia cu o ţară precum este RM, porneşte şi de la anumite realităţi regionale. În cazul nostru, se ţine cont şi de relaţia cu Rusia, şi de cea cu România şi Ucraina. Dar nu Franţa este de vină că nu am primit Foaia de parcurs – RM este componentă a Parteneriatului Estic, iar ţările membre ale acestuia beneficiază de Planuri de Acţiuni. Chiar şi acest plan asigură un câmp de muncă extrem de vast. Trebuie să avem o poziţie activă, să insistăm, să batem la uşă. Avem exemplul unei ţări importante din UE, pe care nu vreau să o numesc, dar care la mijlocul lui 2010 era foarte reticentă faţă de RM. A trebuit să întreprindem mai multe acţiuni – să invităm oficialităţi de acolo la noi, să mergem noi la ei, să venim cu argumente – şi pot să vă zic că nu doar i-am convins să nu se opună, ci i-am determinat să fie avocaţii RM. În rezumat, rezultatul depinde de intensitatea cu care munceşti şi de felul cum eşti perceput. Cât priveşte amânarea aderării României şi Bulgariei la Schengen, situaţia respectivă e mai complexă, fiind generată de mai mulţi factori, obiectivi şi subiectivi, precum ar fi persistenţa crizei financiară sau evoluţiile interne, de factură politică. Acest exemplu demonstrează că realizarea unui obiectiv, precum e cel legat de obţinerea unui regim fără de vize pentru cetăţenii moldoveni – înseamnă nu doar sa realizăm aspectele tehnice din Planul de Acţiuni, ci şi să veghem asupra implementării reformelor de ansamblu, inclusiv în lupta cu corupţia.

– Apropo de segmente şi priorităţi. Şi experţii, şi presa au remarcat – iar unii chiar au criticat – „echilibrul Est-Vest exagerat” din programul de guvernare al AIE 2. Cum credeţi că veţi reuşi să asiguraţi acest echilibru?

– Eu pornesc de la premisa că activitatea Guvernului, inclusiv a Ministerului de Externe, se va derula sub auspiciul continuităţii. Programul de guvernare adoptat la 14 ianuarie 2011 este, de fapt, o ajustare la realităţile zilei de azi a programului din 25 septembrie 2009 – pentru că într-un an şi trei luni multe am reuşit să facem, dar şi mai multe au rămas de făcut. Această continuitate înseamnă că în domeniul politicii externe obiectivele sunt in linii mari aceleaşi, scopul principal fiind crearea condiţiilor externe şi interne pentru integrarea europeană. Echilibru înseamnă deschidere şi relaţii bune nu doar cu Rusia, dar şi cu SUA şi alţi actor importanţi. Este important să avem prieteni şi în Est, şi în Vest, iar problemele şi diferenţele de viziune urmează a fi înlăturate prin dialog şi compromis rezonabil. Anume o atare abordare creează premise pentru valorificarea deplină a potenţialului politic, economic şi investiţional al relaţiilor cu statele respective.

– Pentru reanimarea imaginii noastre în exterior s-a mizat mult pe noii ambasadori. Au îndreptăţit ei aşteptările? Şi ce resurse au s-o facă, de vreme ce la Tallinn, bunăoară, la Săptămâna Moldovei s-a dat vin italian?

– Profesionalizarea serviciului diplomatic a produs deja schimbări. Pozitive. Chiar dacă s-a scurs prea puţin timp de la desemnarea noilor ambasadori, relaţia cu ţările în care activează aceştia s-a îmbunătăţit considerabil. Schimbările calitative încep să apară. Spuneam la început că politica externă este greu de cuantificat – deci, mai e nevoie de ceva timp ca să vorbim de rezultate concrete cu o mai mare certitudine. Vom mai face o evaluare, peste vreo jumătate de an şi dacă undeva se va demonstra că am greşit, vom trage concluzii. Deocamdată însă nu am motive de nemulţumire. Vinul italian nu este o opţiune rea, dar sigur că ar fi fost mai bine dacă era moldovenesc – avem prea puţine elemente prin care ne facem cunoscuţi şi vinul e unul din ele. Spre regret, bugetele ambasadelor rămân modeste şi trebuie să luăm în considerare această realitate, sper, provizorie.

– Dar de minister, per ansamblu, sunteţi mulţumit? Aţi încheiat reforma?

– Nu sunt mulţumit in totalitate. Mai întâi, pentru că atunci când eşti mulţumit pe deplin e mai bine să te retragi, indiferent de activitate. Dar şi pentru că într-un an şi ceva nu poţi să reformezi în totalitate un minister, care mai păstrează ceva din inerţia celor opt ani de guvernare comunistă. Până în 2001, MAE nu era un simplu executor, ci o instituţie care genera idei. Din 2001 până în 2009 n-a mai fost la fel – Externele executau decizi luate în altă parte. Schimbarea durează…

– Ce credeţi despre opinia unor reprezentanţi ai societăţii civile, potrivit cărora ar trebui să existe un minister doar al Integrării Europene?

– Nu este o opinie nouă, ne-am confruntat ce ea şi în 1998-1999, când eram la Externe şi când iniţiasem procesul de integrare europeană. Este o dilemă pe care, la vremea lor, şi-au pus-o şi alte ţări. În Ungaria sau Estonia, de exemplu, tot efortul de integrare a fost concentrat într-un singur minister. În România, în schimb, la un moment dat au existat două ministere separate… Din punctul meu de vedere, atâta timp cât noi încă nu am demarat faza de integrare, recunoscută prin anumite decizii cu caracter politico-juridic de către UE – este judicios să concentram efortul de integrare europeana intr-un singur minister. Când ni se va recunoaşte clar perspectiva europeană şi vom deveni ţară-candidată, poate că va fi nevoie de o structură separată. Deocamdată – şi cred că anul 2010 a demonstrat asta – sistemul pe care îl avem astăzi este eficient. Iar viceministra Natalia Gherman, care este şi şefa echipei de negociatori pentru Acordul de Asociere din partea RM, a ştiut să coordoneze foarte bine activităţile, astfel încât Moldova – care era devansată de Ucraina la un moment dat – acum este dată drept model, iar experienţa colegilor noştri e solicitată de ţări care abia încep procesul de negocieri.

FOTO: Dumitru Liviu-Ştefan

– De la 1 ianuarie, moldovenii sunt obligaţi să-li perfecteze paşapoarte biometrice. De ce preţul respectivelor paşapoarte e mai mare decât s-a anunţat, de vreme ce Europa s-a angajat să susţină costurile de producţie?

– Chiar miercuri premierul Filat a abordat acest subiect la şedinţa Guvernului, solicitând explicaţiile de rigoare de la instituţiile de profil cu privire la formarea preturilor la paşapoartele biometrice. În consecinţă, sperăm să găsim soluţii pentru a micşora preturile.

– Au trecut alegerile. Puterea îşi mai aminteşte de diaspora?

– Cred că am demonstrat anul trecut că diaspora ne interesează nu doar din punct de vedere electoral. De fiecare dată când au mers în ţările unde există comunităţi de moldoveni, reprezentanţii conducerii RM s-au întâlnit cu moldovenii, au comunicat cu ei. Totodată, am intensificat lucrul pentru semnarea acordurilor de protecţie socială a conaţionalilor noştri. Şi să ştiţi că nu e simplu, căci nu toate ţările doresc acest lucru. Am şi pornit negocierile în acest sens cu Italia, ne gândim chiar la crearea unei instituţii de stat care să se ocupe de oamenii noştri din afară şi reintegrarea celor care vin acasă.

– Credeţi în această reintegrare, în revenirea moldovenilor acasă?

– Pornind de la premisa că suntem nu doar moldoveni, ci şi europeni, că ne supunem şi noi acelor procese şi tendinţe prin care unele ţări europene au trecut înaintea noastră, vedem că acest flux şi reflux de oameni a existat peste tot şi întotdeauna. Totuşi, au fost situaţii în care oamenii au încercat să revină acasă, iar sistemul – opac şi corupt – i-a făcut să plece din nou. Şi-apoi, avem două tipuri de comunităţi: cetăţeni care au plecat cu familii, copii şi pentru care speranţa revenirii e una mică, şi cetăţeni care au plecat temporar şi care la sigur se vor întoarce. Aşteaptă şi ei acordurile de protecţie socială ca să poate veni liniştiţi acasă, ştiind că vor avea o pensie europeană, dar aşteaptă să găsească şi în Moldova un alt sistem – o altă ţară, dacă vreţi, o ţară cu adevărat europeană.

– Vă dorim şi ne dorim succes în edificarea acestei „alte” ţări!