Este angajat în trupa Teatrului Naţional „M. Eminescu” din anul 1969. A interpretat peste 100 de roluri: Romeo în „Romeo şi Julieta” de W. Shakespeare, Florindo în „Slugă la doi stăpâni” de C. Goldoni, A. Puşkin în „Paşii comandorului” de A. Korostîliov, Genarul în „Corbul” de C. Gozzi, Valentin în „Tata” şi preşedintele în „Pomul vieţii” de D. Matcovschi, Vaska Pepel în „Azilul de noapte” de M. Gorki, Cleant în „Tartuffe” de Moliere, Sher Khan în „Mowgli” de R. Kipling, Bertrand în „Vecina de alături” de P. Chesnot, Weikopf în „Ghetou” de J. Sobol, personajul 1 în „Uşa” de M. Vişniec, guvernatorul în „Suflete moarte” de N. V. Gogol, craiul în „Harap-Alb” de I. Creangă ş.a. În 1983 este distins cu titlul onorific de artist emerit. În 2003-2006 a fost director general al Teatrului Naţional „M. Eminescu”.
Iurie Negoiţă se află în teatru timp de 42 de ani. Pe când era director al Naţionalului, a încercat să salveze instituţia, conferindu-i un alt statut. „Am luat teatrul cu zece lei pe contul bancar, dar l-am lăsat cu aproape un milion de lei. Am încercat să aduc dramaturgie de Andrei Strâmbeanu, Ibsen, Maeterlink şi alţi autori consacraţi. Până la urmă, am fost nevoit să cedez, pentru că trebuia să zici „da” la orice şi să fii docil în faţa autorităţilor comuniste. Ministrul Artur Cozma ura teatrul, respingea totul ce este românesc. Înţelegând toate acestea, mi-am dat demisa. Am simţit că profesia mea de actor e mult mai importantă decât cea de administrator. Aveam senzaţia că se duce profesia de la mine. Şi atunci, cu ce rămân? Dacă nu te dedai profesiei totalmente, ea te lasă”, ne povesteşte Iurie Negoiţă.
În ultimele stagiuni a avut mai multe roluri: în spectacolele „Povestea unei nebunii obişnuite” de Petr Zelenka (Jiri), „Cui îi e frică de Virginia Woolf?” de A. Albee (George), „Pomul vieţii” de D. Matcovschi (preşedintele) ş.a. Recent, a jucat rolul primarului în spectacolul „Dragonul” de Evgheni Şvarţ, montat în regia lui Vadim Prodan. „Este un spectacol-pamflet, în care se caută adevărul, dar se acceptă dragonismul, aceasta fiind marea noastră tragedie, fiindcă nu ştim să distrugem dragonismul din noi. Nu vrem să ne purificăm, acceptăm supuşenia. Textul lui Şvarţ spune un adevăr groaznic despre societate şi parcă ne sugerează: „Opriţi-vă! Vin dragonii în voi, peste voi!”, constată cu tristeţe distinsul actor.
Potrivit lui, astăzi în teatru este destul de trist. „Lipsa de bani dictează orice. Un teatru trebuie să fie susţinut. Sunt foarte multe idei, însă, din lipsa banilor, ele nu pot fi realizate. Vitalie Drucec pregăteşte un spectacol, dar şi acela pentru Sala-studio „Valeriu Cupcea”. În rest, suntem în aşteptare. Vrem roluri. Atunci când treci pe lângă avizier, te gândeşti dacă mai trebuie sau nu un teatru”, afirmă Iurie Negoiţă.
La începutul lunii, el a împlinit 65 de ani. Ziua de naştere a sărbătorit-o în sânul familiei. Alaltăieri, un necaz s-a abătut pe capul său: fiind la vilă şi dorind să salveze un câine, s-a lovit de o piatră şi şi-a fracturat un picior. Acum este internat la Spitalul de Urgenţă. „Probabil, spectacolul va fi contramandat din cauza mea”, regretă actorul. Noi îi dorim însănătoşire grabnică şi să revină cât mai curând în scenă!
În 2002, Iurie Negoiţă a fost distins cu Premiul UNITEM „Cel mai bun rol masculin” – Bertrand în spectacolul „Vecina de alături”, iar în 2003-2004 a fost desemnat drept cel mai bun actor al anului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
