Ivan Ivanovici şi „călăii români”

Partidele apar în Moldova ca ciupercile. Cum apar, aşa şi dispar. Din urma lor rămân doar „glumele”. La o glumă am putut asista cu toţii pe 3 octombrie, când Liga Tineretului Rus, împreună cu Partidul „Patrioţii Moldovei” şi cu veteranul cu numele simbolic Ivan Ivanovici au avut o conferinţă de presă la care ar fi râs ţinându-se de burtă şi realizatorii filmului din 1973 „Иван Васильевич меняет профессию” (Ivan Vasilievici îşi schimbă profesia).

Tovarăşii şi-au propus la conferinţa de presă, nici mai mult, nici mai puţin, să schimbe denumirea străzii Cuza Vodă în Aleksei Belski. După Cuza Vodă ar urma şi alte străzi. Vă daţi seama că numele străzii Ştefan cel Mare nu prea cred să-i încânte. Mult mai bine i-ar sta cu numele Lenin, aşa ca pe vremuri. Poate că ar fi o idee să-i schimbe capul monumentului lui Ştefan cu cel al lui Lenin, de ce nu?! Şi, în general, de ce ţara noastră să se numească Republica Moldova? Nu era mai bine că se numea Republica Sovietică Socialistă Moldovenească?

În fine, din când în când, cu toţii aberăm. Dar nu facem pentru asta partide politice şi nici conferinţe de presă. Şi nu jignim naţiuni, nu ne jignim nici pe noi. După gluma citită în rusă de liderul Ligii Tineretului Rus, a urmat gluma citită a preşedintelui Partidului „Patrioţii Moldovei”, Mihail Garbuz, în care a folosit expresii ca „trădători de ţară” la adresa celor care au realizat Unirea. Nu au lipsit nici expresiile „călăii români”, „ jugul germano-româno-fascist”. Recunosc, ăsta a fost punctul culminant al „tusovşii”. Deşi aveau în faţa lor microfoane, protagoniştii au râs din tot sufletul, fericiţi de glumele lor. La un moment dat, Garbuz şi-a arătat şi cultura fenomenală, numindu-l pe Grigore Vieru – Gheorghe Vieru.
Nu am înţeles de ce au făcut o conferinţă pentru a râde. Lejer şi-ar fi putut lua o vodcă în faţa blocului, unde să-şi spună bancurile. În schimb, îmi dau seama că în Moldova oricine poate face conferinţe de presă. Mâine-poimâine băieţii nu vor mai bea la scara blocului, ci direct în săli special amenajate pentru conferinţe. Păi dacă se poate!

Că au fantezii şi dorinţe care nu se vor realiza niciodată – e foarte clar. Cum e clar că „Patrioţii Moldovei” e o nouă năzdrăvănie, în cel mai bun caz. Altfel cum îşi făcea partidul un site plin de greşeli, că ai impresia că ai intrat pe un blog de anecdote? De exemplu, preşedintele partidului se numeşte „Un patrion adevărat al Ţării sale”. Ei, dacă e să râdem, păi hai să râdem, cu citate din adresarea către cetăţeni a lui Garbuz: „Normele Legii nu sînt primate ca un model normal şi civilizat creaza a bază de comportament pentru aleşii poporului în Parlament”; “Alianţa de guvernămînt ilustrează că Constituţia şi Legibe Moldovei pentru dînşii nu este al ceva , de decît o şirmă pentru manipularea opiniei publice. Subminarea cerinţelor normelor de drept în interes propriu, schimberea fulgizătoase a regulelor de joc pentru petrerea referendumului demonstreaza atîrnarea nepăsătoare a actualei conduceri politice faţă de Lege, faţă de propriul popor”; „Este destulă şi a treia parte din electorat pentru a obţine ce ie, ceia ce-şi doreşte Alianţa”; „Partidul „Patrioţii Moldovei” nu înţelege şi nu susţine ideie acestui Referendum cu orişice preţ, fie pentru alegeri directe, sau pentru boicoterea acestora”. Şi aşa mai departe, de fapt toată „adresarea” e aşa. Şi se termină cu „edificarea unei societăţi civilizate pentru „urmeşii urmeşilor noştru”. Cum s-ar spune, gluma se îngroaşă.

Pentru Mihail Garbuz (căruia nu-mi pot permite să-i cer schimbarea numelui în Harbuz, dar mă mai gândesc pentru o conferinţă…), cât şi pentru toţi cei care fac conferinţe de presă în loc să meargă la crâşme sau să bea în bucătărie, am un banc:
Se trezeşte un cadavru în groapă. Îl vede pe paznicul cimitirului şi se gândeşte să-l sperie. Se apropie de el şi zbiară. Niciun efect. Observă că nu e băgat în seamă şi vrea să sară gardul. În acel moment, paznicul îi trage un hârleţ în cap şi-i spune: „Băi băiete, râdem-glumim, dar în incintă!”.