Fotografiile pe care le puteți urmări au fost făcute în satul Boroaia, renumit prin manifestările organizate de săteni în perioada sărbătorilor de iarnă. Capra din Boroaia, de exemplu, este alcătuită dintr-o succesiune de scene numite jocuri. Toate acestea se desfăşoară pe fond muzical specific fiecărui joc, asigurat de muzicanţi suflători (fanfara) manifestarea începe, de regulă, cu urătura recitată de una sau mai multe persoane. Urmează apoi hora în care se prind toţi membrii cetei respective, din care se desprind mai apoi, într-o succesiune ordonată jocul artistelor, al căluţilor, jocul caprei, jocul urşilor şi se încheie prin jocul măştilor. Interpreţii sunt travestiţi în personaje specifice jocului, purtând costumaţii cât mai frumos împodobite, uneori sugestive alteori hilare.
Manifestarea se înscrie în tradiţionale obiceiuri de Anul Nou din Moldova dar, la Boroaia, prin Jocul Urşilor şi cel al Căluţilor, acestea capătă un caracter particular (cele două jocuri fiind specifice numai localităţii noastre). Însă acestea diferă de la un sat la altul al comunei, fiecare sat şi uneori cătun organizându-şi grupuri proprii de astfel de colindători.
Jocul Ursului este cel mai spectaculos dintre toate jocurile cu măşti întâlnite în satele bucovinene, căci se pare că ursul era venerat în Bucovina mai mult decât în orice altă parte a României. Paradoxal, acesta este practicat mai mult în zonele colinare şi de câmpie şi mai puţin în cele montane.
Jocul cu măşti de urs simbolizează moartea şi reînvierea naturii. „În colindul cu Ursul, animalul moare şi învie, într-o dramatizare simbolică a mitului renaşterii naturii/cosmos. Astfel, rostogolirea urşilor în cerc, bătutul şi moartea ursului, apoi învierea miraculoasă ca şi urcarea acestuia pe bată (toiag), redau în chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, cândva, stăteau sub semnul acestui animal, capabil să învingă iarna şi să vestească primăvara”, explică Mihai Coman, în Bestiarul mitologic românesc.
Pregătirea măştii-costum de urs
Cea mai arhaică formă de reprezentare a ursului este cea din paie, dar, cu timpul, această mască s-a realizat chiar din blana ursului veritabil. Pentru obţinerea costumului din paie, se răsucesc frânghii din paie de ovăz, lungi de aproximativ 40 m care, în dimineaţa ajunului de An Nou, sunt cusute pe hainele purtătorului, acesta rămânând astfel echipat pe toată durata purtării costumaţiei. Masca iniţială din paie era aruncată în foc pentru a arde, simbolizând astfel moartea şi renaşterea vegetaţiei, odată cu trecerea anotimpurilor.
Cetele de urşi pot fi independente dar, de regulă, ele alcătuiesc un nucleu ceremonial în cadrul grupurilor complexe de mascaţi (Malanca, Benzile, Pârtiile etc.) Ceata urşilor este condusă de un căpitan, fiind compusă din urşi, ursari, irozi, mascaţi şi toboşari. Urşii sunt jucaţi de persoane îmbrăcate în blană de urs împodobită cu ţinte, curele şi canafi mari roşii.
Ursarii sunt cei care conduc urşii printr-un lanţ legat de capătul ciomegelor ce se prinde apoi de capul ursului. Toboşarii dau ritmul jocului prin tobele gigantice prinse de trunchi pe care le bat cu două beţe de lemn. După executarea numerelor din timpul dansului, urşii se mişcă independent, simulând viaţa lor liberă în mijlocul naturii, se iau la trântă, fac tumbe, simulează chiar atacul asupra persoanelor din asistenţă.
Timpul.md
