Este limpede, cu 10 zile înainte de alegeri, că în parlament vor intra vechii rivali aparenți: comuniștii lui Voronin (cu socialiștii lui Dodon, care nu sunt decât aceeași Mărie cu altă pălărie) și social-liberalii foști (?) ai președintei Maia Sandu. Adică, BECS și PAS. Nu vor avea atât de multe voturi pe cât speră și pe cât vor să se creadă (sondajele interne arată acest lucru, și ei o știu), dar e clar că își vor împărți primele două locuri. Pe locul trei, conform acelorași studii pertinente – dintre cele care nu se dau, de obicei, publicității – vom avea surpriza acestor alegeri. Care surpriză va reedita, în Basarabia, performanța de acum jumătate de an din România. Este vorba despre singurul partid autentic unionist, conservator și național de aici: Alianța pentru Unirea Românilor – AUR. Va urma apoi partidul Șor (că deh! ăsta e încă nivelul de înrobire al unora…). Urmat, se pare, de blocul electoral Renato Usatîi. Care este de fapt sub limita pragului auto-impus de 7%. Și așa ar trebui să rămână. De ce?
Domnul Renato Usatîi poate fi bănuit de orice, numai de pro-europenism autentic nu. Acesta nu și-a ascuns niciodată admirația pentru dictatori precum Lukașenco sau Putin. Mai mult, să ne amintim că el a finanțat în 2014 acel așa-zis referendum, ilegal, din Găgăuzia, privind vectorul de politică externă. Pentru a prinde la un anumit public (aș zice la cel anti-național), are și ieșiri mai colorate, idei mai năstrușnice, gen Jirinovski. A declarat, bunăoară, că va face un club de karaoke în locul ambasadei Statelor Unite, că va construi o replică a Marelui Zid Chinezesc la frontiera cu România, și exemplele pot continua, în aceeași veselă nebunie… Nu și-a ascuns nici relațiile sale cu lumea interlopă. Ce interesant să vedem fotografii cu Uastîi și cu Grigori Karamalâk, pe de o parte, respectiv cu Usatîi și cu Maia Sandu, pe de alta. (Vă amintiți imaginile de la sediul PAS, din seara de 15 noiembrie 2020?)
Dar cel mai periculos lucru la domnul Usatîi nu îl reprezintă micile sale ieșiri colorate. Ci legăturile sale profunde, vechi și dubioase cu lumea rusă, căruia dumnealui îi aparține. Cu dosare penale deschise în Republica Moldova și în Rusia, acesta este unul dintre cei mai puțin calificați oameni pentru a participa la o coaliție pro-europeană. (De pildă, presupusa sa tentativă de asasinat al bancherului rus Gherman Gorbunțov, la Londra; implicarea sa, alături de alte nume de ”rezonanță” în dosarul ”Laundromat”, atacuri raider asupra unor entități economice străine, etc.). Desigur, operează și asupra sa prezumția legală de nevinovăție, până la emiterea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Dar, chiar dacă omul ar fi realmente curat ca lacrima, faptul că de atâția ani planează asupra sa acuzații atât de grave, materializate în dosare penale, ei bine acest lucru ar fi suficient pentru a-l discredita de la orice funcție de înaltă demnitate publică în stat. Întrucât nu ar prezenta încredere nici unui partener – fie el intern, fie mai ales extern. Și atunci, într-o astfel de ipoteză, nu am vorbi de servicii aduse statului moldovenesc, ci de deservicii. Ne este greu să credem că doamna președintă ar accepta să se însoțească cu o astfel de persoană. Dumneaei, care este simbolul întruchipat al imaculării! Sau fostul partid al domniei-sale, care se pregătește să pornească vremurile bune peste noapte.
Dar mai mult decât atât, domnul Usatîi a fluturat la un moment dat, cu mândrie proletară, relațiile personale ale sale cu ofițeri din serviciile secrete rusești. Nici nu mai contează dacă este adevărat, sau doar s-a umflat în pene, dacă a blufat. Cert este că prin aceste ieșiri s-a pus singur la dispoziția FSB-ului. (Detalii, aici: https://www.zdg.md/editia-print/stiri-vechi/video-incredibil-usatii-vorbeste-necenzurat-despre-proiectul-moldova-n-am-semnat-nicio-nota-informativa/ ). Și atunci stai și te întrebi: pe cine ar trebui să stea cu geana serviciile noastre de informații: pe patrioții (poate uneori visători) din AUR, sau pe cei care, precum domnul Renato Usatîi, declară singuri că sunt în relații cu astfel de servicii străine (ca să nu zic chiar inamice: vezi ocupația rusă din Transnistria )? Să recapitulăm: cu dosare penale deschise în mai multe țări, dat la un moment dat în căutare internațională, cu o sumedenie de ieșiri anti-occidentale și anti-românești, cu legături cu serviciile străine de intelligence, acesta poate fi partenerul PAS-ului și al Maiei Sandu pentru o guvernare pro-vest de cel puțin patru ani? Dacă blocul său electoral va face totuși cei 7% și va intra în parlament, realizați ce șantajabil va fi domnul Usatîi în mâinile rușilor? Și, în cazul deținerii unor poziții înalte în stat, de pildă cea de ministru de interne, vă dați seama care este riscul scurgerii unor informații sensibile, poate chiar secrete de stat, către Est? Evident că va fi tentat să-și rezolve problemele pe care le are în Rusia (unde, pe de altă parte, are și interese economice). Dar rezolvarea lor va veni la pachet cu un preț pe care acesta va trebui să-l plătească. Și, legat de Laundromat: rușii, dacă i-ai furat, nu te iartă până când nu întorci banii cu dobândă cu tot! Iar dobânda poate fi socotită și altfel decât în valori financiare. Deschiderea porților guvernării, pentru Usatîi, va însemna închiderea Republicii Moldova de către Rusia pentru civilizația și bunăstarea occidentală, pentru foarte mult timp înainte.
Iată deci doar o parte dintre argumentele obiective pentru care PAS-ul nu trebuie să facă o alianță otrăvită cu Blocul Electoral Usatîi. Ba, mai mult, pentru asanarea vieții politice de pe malurile Bâcului, ar fi de dorit ca acesta să nu intre deloc în parlament. Sigur, asta ține de voința liberă a alegătorilor, de dreptul lor absolut de a vota cu oricine a fost legal admis în cursa electorală. Dar nu întotdeauna ceea ce este legal este și moral sau dezirabil. Pe de altă parte, sunt unii anti-români în PAS care ar face mai degrabă o alianță cu oamenii Moscovei aici (inclusiv cu domnul Usatîi), decât cu AUR – partid curat românesc. Tocmai pentru a salva PAS-ul de la așa o tentație diabolică, este necesar ca toți oamenii de bună-credință să lupte, evident pe căile legale și civilizate, pentru ca riscul acesta să nu existe în general. Nu poți să ai o coaliție pro-europeană autentică cu un partid care își trage seva de la Moscova. Și nu poți invita la guvernare o persoană cu risc de securitate ridicat. Care, eventual, să-și cumpere liniștea moscovită cu prețul scurgerii de informații sau cu prețul subminării din interior al eforturilor de integrare europeană. Dacă PAS-ul ar face așa ceva, atunci acest partid, ca proiect politic, va muri în chinuri – metaforic vorbind! Ca și cei asociați cu el, în mentalul colectiv – bunăoară fondatoarea lui, doamna președintă Maia Sandu. Iată de ce, pentru ca acest suicid politic să nu se întâmple, PAS-ul trebuie salvat, paradoxal, de el însuși. Iar tentațiile de pe margini – gen blocul domnului Usatîi – trebuie împiedicate să intre în parlament – subliniez din nou, pe căi democratice și legale.
Și, pe final, o precizare de nuanță: nu AUR este aliatul firesc, natural al PAS-ului, ci exact invers. AUR este un partid de dreapta, național și conservator. Fiind un partid autentic unionist, acesta își dorește și propune alegătorilor o integrare în Uniunea Europeană rapidă și fără condiționări, prin reunirea noastră cu România. PAS, dacă este precum pretinde un partid pro-european, ar trebui să sprijine deci viziunea AUR de guvernare, întrucât ambele trag înspre aceeași direcție: Vest! Fiind însă un partid de centru-stânga, PAS-ul este firesc și logic să vină înspre dreapta eșichierului politic, adică înspre AUR. Alianța pentru Unirea Românilor a declarat și și-a asumat că nu va face compromisuri și nu va intra în mezalianțe politice anti-naționale. Dacă și partidul fost al doamnei Sandu crede ceea ce singur spune, atunci alianța acestor două partide va decurge firesc, fără asperități. Avem doar speranța că doamna Sandu și cei din PAS care nu sunt anti-români vor da un exemplu bun de sinceritate și de consecvență, trecând astfel examenul hârtiei de turnesol de pe 11 iulie. Și nu vor proceda precum domnul Țîcu, care și-a dat arama pe față, a trădat idealul național românesc și, ca atare, nu va mai intra în parlament. Dar, despre acesta din urmă și falsul său unionism, într-un articol viitor. Și închei cu o urare, atât pentru cei din AUR, cât și pentru cei din PAS: Așa să ne ajute Dumnezeu, pe măsura sincerității noastre!
