Ieri, premierul Filat, prin „adresarea sa către națiune”, a frecat piciorul de lemn cu spirt diluat, or, ca să reiau o expresie mai pitorească a unui ziarist de peste Prut – „a frecat capul națiunii”. Una a spus, alta a fumat. La fel a procedat și Lupu, adică după principiul: unu scriem și doi în minte. Ambii pluteau într-o realitate paralelă. De fapt, din 2009 încoace, liderii defunctei AIE trăiesc într-o realitate, iar cetățenii R. Moldova în alta. Agendele lor sunt diferite. De o lună și jumătate, conducerea R. Moldova nu se ocupă cu desăvârșire de nevoile țării. Premierul Filat a anulat chiar și întâlnirea de la Iași cu premierul român Ponta pentru ca nu cumva să pericliteze astfel buna desfășurare a scandalului legat de incidentul din Pădurea Domnească. Cotonogirea partenerului de Alianță e mai importantă decât gazoductul Iași-Ungheni. Gazoductul mai poate aștepta, îngroparea Alianței – nu!
Că Alianța e moartă de mult, o știam cu toții. Mai credeam într-o miraculoasă resuscitare a ei. N-a fost să fie. Iată că premierul care a muncit cel mai mult la expedierea ei pe ceea lume a anunțat oficial că dumneaei, răposata, a decedat… mortal și a propus să se negocieze o altă răposată. La fel de decedată ca și decedata.
Că liderilor Alianței ceva nu le ajunge, o știam cu toții. Nu știam însă ce anume nu le ajunge. Sau ce anume au în plus. O dârză luptătoare pe frontul societății civile crede că de vină e excesul de testosteron la liderii Alianței. Nu știu.
Ceea ce știu cu certitudine e că de o lună și jumătate Moldovei i s-a impus o agendă falsă: nimeni nu mai discută problemele țării, toți rod oasele pe care liderii Alianței le aruncă societății la briefinguri incendiare. Presa a înghițit cârligul și s-a prins în hora celor ce suferă de exces de testosteron. Fel de fel de începători naivi sau maeștri încărunțiți ai manipulării, în funcție de oligarhul care îi plătește, bocesc la capul Alianței sau aplaudă furtunos decesul ei. Cu mințile încețoșate de bucurie sau durere mai puțini sunt acei care realizează că, de fapt, bravii noștri conducători luptă nu împotriva criminalizării, ci pentru kremlinizarea Moldovei. Ei zic decriminalizarea Moldovei, dar se gândesc la rekremlinizarea Moldovei.
Cel mai bine au înțeles acest lucru comuniștii care de trei ani urlă „Jos Aliansu`!”. Uite că, în sfârșit, Aliansu` e jos. Pa, Aliansu`! Comuniștii sunt feriți. Fericiți sunt și trompetiștii lui Filat. Pretinși proroci politici, imberbi mintal, salută moartea Alianței și înlocuirea ei cu un concubinaj politic, care, chipurile, „e mai benefic” pentru țară. Ca să vezi, aceștia, indirect tot spre depozitele de testosteron ale liderilor defunctei sunt cu ochii…
Ei se fac a nu înțelege că, dacă e defunct Aliansu`, sunt defuncți și liderii lui (ei). Mie de lideri nu mi-e jale deloc. Dar de Alianță mi-e jale. Pentru că, de ce să nu recunoaștem, a fost un vis frumos. Și în loc să se împlinească visul nostru, s-a împlinit visul lui Voronin. Cum să nu-ți fie jale? Și rușine…
