Să fie adevărat totul? În timp ce noi ne cutremurăm în faţa perspectivei unei eventuale reveniri a comuniştilor, personajul acesta se amuză. Domnul Marian Lupu pare să savureze situaţia aceasta în care el are deplina libertate să aleagă ce pofteşte. Numai că dacă pentru unii dintre noi e o chestiune crucială, el parcă ar alege între două feluri de prăjituri. Parcă e bună prăjitura cu frişcă a AIE, dar cât de savuroasă e cea cu cremă a comuniştilor!
Din cauza acestei făpturi supradimensionate şi inconştiente vine la Chişinău un Narâşkin, din cauza lui înalţi demnitarii occidentali îşi abandonează urgenţele şi poposesc în Moldova. Voronin i-a definit bine slăbiciunea: „Mariancic vrea jucărica”. Acum el însuşi s-a transformat în ditamai „jucărică geopolitică”. Şi toţi se tem ca nu cumva să o supere. Sărmanul Urechean a ajuns să implore jurnaliştii să nu-l mai zădărască pe Lupu, să nu-l mai critice, întrucât se poate supăra şi se duce la comunişti.
Limba pe care nu atât o vorbeşte, ci în spatele căreia se ascunde într-adevăr, nu e româna, dar nici moldovenească nu e, e o limbă-mutant, artificială, găunoasă, fără miez, fără axă, e o limbă doar pentru uzul lui. Când un jurnalist îl întreabă ceva foarte concret, lui i se pare că o suceşte atât de iscusit şi de fapt nu spune ABSOLUT NIMIC!
Şi cât de fluentă şi de „gustoasă” este rusa lui! O rosteşte ceea ce în ruseşte se cheamă smacino, cu un fel de accent moscovito-peterburgian.
Ne era greaţă de Voronin. Nu ştiam că cineva poate fi mai odios şi mai antipatic decât Voronin.
… De fapt, cred că el a ales deja „prăjitura”, pentru că a-i face lui Narîşkin o padleankă de genul celei pe care a păţit-o Kozak, înseamnă a încasa chiar a doua zi după instalarea unei eventuale guvernări AIE-2 lovituri necruţătoare de la Putin. Eu mă tem că după Narîşkin drum înapoi nu mai există.
Domnilor Filat şi Ghimpu, nu vă faceţi iluzii că dacă acceptaţi să fiţi în opoziţie, peste un an vor avea loc noi alegeri anticipate, după ce comuniştii cu atâta turbare vor să recucerească Puterea. Peste un an nu va fi nimic. Moscova ne va exporta între timp de toate la preţuri ieftine – gaze, petrol şi dictatură.
…Mai există un om care zilele acestea se poartă ca la o nuntă, fiind, de fapt, în casa unui mort. Domnul Plahotniuc pare stăpânit de o veselie absurdă, fără margini, el joacă cu voluptate rolul unui maestru de ceremonii pus pe glume şi bancuri.
Felicitări tuturor „oamenilor de cultură” care s-au înduioşat de pomenile lui Plahotniuc şi care au crezut că totul e pe degeaba. Acum cunoaşteţi preţul. Preţul e să ne ducă înapoi în Rusia. Înapoi, în braţele lui Voronin. L-aţi lăudat că e generos şi ajută cultura? De fapt, i-aţi lăudat pe Voronin, pe Starîş, Muntean şi Mişin. Pe toţi acei care ne/vă consideră „români borâţi”.
Asta aţi vrut?… Asta aţi primit! Poftă bună!
