Este Republica Moldova un stat capabil să își gestioneze problemele și să devină mai mult decât temporar o pată colorată pe harta lumii? Pot autoritățile moldovenești să impună respectul față de lege, trecând peste opoziția forțelor retrograde, care, cu pumnii, cu pietre, cu ouă și cu ciomege, pot demonstra oricând că statul, teoretic independent de 21 de ani, nu e mai mult decât o gogoașă geografică, o mostră de umor negru geopolitic de după căderea Cortinei de Fier?
Cred, și sunt convins că nu sunt singurul, că atunci când lideri de organizații semiteroriste, politicieni mediocri, dublați de cetățeni turmentați, micționează pe cuvântul dat de premierul R. Moldova (care, deocamdată, include și municipiul Bălți) – că „nu va fi nici un incident la marșul unionist” – statul are o mare problemă. Una de legitimitate, nu doar una de funcționalitate, pe care o știm deja cu toții. Una care, dacă nu va fi rezolvată conform dictonului latinesc „Fiat Justitia, pereat mundi!” (Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea!), va duce la dizolvarea acestui stat ca o pastilă efervescentă. Și orice adunătură de alcoolici agresivi, motivați de lada de bere pusă la rece de sponsori, își vor închipui că sunt autonomi.
