Vă rog, a zis el, când voi veni data viitoare să-mi pregătiți o tribună mai înaltă, pe potriva liderului partidului.
Nu am obsesia acestui politician, nu-i vânez gafele – Dumnezeu cu dânsul. Mulți au fost ca el, și puțini au rămas. Dar nu pot să tac. Lupu nu e un simplu politican, el reprezintă Parlamentul Moldovei. (Numai vă rog să nu ziceți că Lupu a fost la Comrat ca lider de partid, nu ca președinte de parlament, fiindcă nu-mi imaginez cum acest om ar putea fi „tranșat” în două!). Să mergi într-o autonomie, să vorbești acolo nu în limba statului sau a autonomiei, ci în limba rusă, să ataci năzuințele spirituale și naționale pe care s-a fondat acest stat, să împărți acest popor în două, cea de-a doua parte fiind cele „10%”, mi se pare prea din cale afară. Astfel poate proceda doar un politican foarte mărunt, dușman al țării sale.
La ce i-ar folosi unui politician atât de mic o tribună atât de mare? În mod normal, lui ar trebui să i se ia și această tribună mică.
(c.t.)
