Bulevardul Ștefan cel Mare s-a transformat, pentru o seară, într-un mușuroi de cârtițe. Pe grătare sfârâiau micii, iar pe tigaie, femei îmbrăcate în straie populare întorceau cu mare talent plăcintele cu brânză și mărar. Până aici nimic deosebit, căci anul trecut și acu 3-4 ani a fost la fel și de Hram și de Ziua Independenței și de Ziua Limbii Române. Toate evenimentele din centrul capitalei înseamnă, de fapt, multă mâncare, mult gunoi și multe persoane aghesmuite ce uită ce este echilibrul. Dar, vorba aceea: e sărbătoare și răsună muzică.
Într-un final, am ajuns pe strada pietonală, care mi-a adus aminte de strada pietonală din Odesa, amintiri plăcute dintr-o seară de vacanță. Concertul organizat ieri promitea să fie un succes. Artiști frumosi, oameni veseli care, cu mic cu mare, s-au prins în hore frumoase foc. Strada pietonală a devenit neîncăpătoare, însă cei care erau prea obosiți pentru a ține piept unei sârbe, tot făceau pași în spate pentru a oferi cât mai mult spațiu celor mai sprinteni.
Sărbătoarea a fost frumoasă și cu oameni veseli până la momentul când, printre cei adunați în fața scenei de pe strada pietonală, a fost zărit primarul Chirtoacă. Gata, concertul nu a mai contat. Popor incult, ce se ghidează după efectul de turmă, a uitat de magia muzicii sau de energia ce o emanau artiștii de pe scenă. Toți se îmbulzeau, se călcau în picioare pentru o poză cu omul de la primărie, care a venit să asculte un concert de muzică populară și să vadă cum se distrează chișinăuienii.
După zece minute, timp în care parcă nu mai eram la o sărbătoare, ci la piața centrală, unde mereu esti aruncat dintr-o parte în alta și călcat pe picioare, am decis să plec acasă. Hainele îmi erau șifonate, pantofii făcuți praf, de parcă oamenii au văzut un extraterestru și nu un om în carne și oase.
P.S. Oameni buni, am stat lângă edilul nostru și nu mi-au crescut aripi, ba chiar nici nu mi-am dat seama, până în momentul în care ați sărit ca arși să faceți poze cu el. Artiștii de pe scenă au venit pentru voi, să vă simțiți bine. Păcat, mare păcat, că animalul din om nu a putut fi stăpânit de arcușul lăutarului.
