Francois Hollande a mișcat totul din loc și asta nu e puțin lucru dacă luăm în calcul cât de mult îi displac revoluțiile. Dar măcar s-a întâmplat ceva pozitiv: Hollande și-a dat seama, în sfârșit, de proporțiile dezastrului pe care l-au cauzat primii doi ani de mandat ai săi. Pentru a face remanierea totală, Hollande ar fi trebuit să se schimbe pe el însuși – și se pare că unii prieteni chiar l-ar fi sfătuit în sensul acesta. Aprilie 2014 va rămâne în istorie drept sfârșitul unei epoci de doi ani de președinție în care șeful statului nu s-a folosit niciodată de puterea sa în aparatul public. Doi ani în care Francois Hollande s-a amăgit pe sine prin atitudinea pe care avut-o față de exercitarea atribuțiilor prezidențiale.
La fel ca Nicolas Sarkozy înaintea lui, Hollande a crezut prea mult în steaua sa norocoasă. El invoca întoarcerea creșterii economice ca pe o certitudine divină care nu trebuia contestată de nimeni. Și la fel ca Sarkozy, Hollande a decis să se înconjoare de personaje care nu cumva să îi facă umbră în așa fel încât totul să depindă la final de el.
În aprilie 2014 s-a dovedit că socialismul monarhic a eșuat. Alegătorii au sancționat concentrarea nominală a puterii în mâinile unui președinte care, în loc să producă o creștere economică, a decis că impozitarea excesivă este soluția pentru țară. De acum încolo, Francois Hollande trebuie să se lupte pentru a-și salva pielea pe o linie a frontului pe care nu el o trasează. Nici vorbă să mai relanseze Hollande Europa în tandem cu Germania. Problemele sale de acasă sunt mult mai mari și ele îi vor determina viitorul.
sursa: rfi.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
