Materialele din presa română, în care era abordat acest subiect, aveau în titluri expresii de genul: „șocant!”, „incredibil!”, „incendiar!”. Politicieni din toate partidele au făcut-o cu ou și cu oțet pe conducătoarea DNA, iar ministrul Justiției de atunci, Tudorel Toader, a sesizat Inspecția Judiciară în legătură cu declarațiile acesteia. În replică, Direcția susținea că înregistrările conțineau într-adevăr fragmente rostite de procurorul-șef în mod public ori la ședințele de lucru cu procurorii unei secții operative, dar că între aceste fragmente au fost intercalate o serie de sintagme care nu îi aparțin Laurei Codruța Kovesi și care distorsionează conținutul celor spuse.

Nici în guvern, nici la DNA nu zboară îngeri

Nu încape îndoială că spusele procurorului-șef al DNA, pe care le voi cita puțin mai jos, pot fi interpretate în mod diferit, în funcție de interesele fiecăruia. Fiindcă, pe de o parte, Kovesi este o persoană incomodă pentru o mare parte a politicienilor, indiferent dacă aceștia sau colegii lor de partid au avut sau au în prezent dosare penale pentru corupție. De ea le este frică tuturor celor care au încălcat legea, chiar și dacă nu au ajuns deocamdată în vizorul DNA. Oricât de preacucernici s-ar arăta, puterea e o periculoasă maladie care îi corupe aproape pe toți demnitarii din spațiul ex-socialist, fie că trăiesc la București sau Chișinău, la Moscova sau Kiev. Când renunță la valorile morale, care în ultimul timp se consideră a fi demodate, și se află la guvernare, iar salariul nu-i ajunge pentru o viață confortabilă, omului îi stă în fire să obțină bani și pe căi nelegitime.

Pe de altă parte, și în instituțiile care luptă contra corupției muncesc oameni, și nu îngeri. Astfel, tentația de a cădea în ispita banului este foarte mare pentru toți. De aceea nimeni nu poate fi sigur că DNA, de exemplu, nu a activat niciodată și în interese obscure. Cel puțin Darren White, fostul șef al Secret Service în România și alte țări din Est, declara recent că „în România se face justiție selectivă, agresivă și nu există legi egale pentru toți”. Poate că el are dreptate, însă, atâta timp cât nu avem dovezi că instituția condusă de Kovesi ar fi băgat la pușcărie oameni nevinovați, nu putem pune mâna în foc.

Este un păcat dorința Laurei Codruța Kovesi?

Cu toate acestea, după cum spuneam și mai sus, pentru noi, cetățenii R. Moldova, înregistrările cu șefa DNA ar trebui să aibă o altă însemnătate. Ascultându-le atent, dacă le transpunem în realitatea noastră, constatăm încă o dată că, dacă în România chiar există justiție selectivă, situația de la noi este mult mai gravă. Să vedem de ce. Afirmația Laurei Codruța Kovesi, care a pornit scandalul de la București, este preluată dintr-o discuție a sa cu procurorul Jean-Nicolae Uncheșelu, căruia îi spune: „Uncheşelule, ştiţi ce îmi doresc? Să decapaţi instituţional în dosarul ăla cu casele şi să ajungem la domnul premier care a semnat contractele alea. „Așa cum premier la acea oră era Grindeanu, presa a făcut imediat o legătură între relațiile bune dintre acesta și fostul prim-ministru Victor Ponta, pe care același Uncheșelu l-a trimis anterior în judecată. Cu atât mai mult, cu puțin timp înainte de căderea guvernului său, Grindeanu l-a numit pe Ponta în funcția de șef al Secretariatului General al executivului. Prin urmare, unele voci au acuzat-o pe Kovesi de atitudine dușmănoasă față de echipa Grindeanu, iar altele – de depășire a atribuțiilor de serviciu.

O fi așa sau altfel, pentru noi merită atenție alt detaliu foarte important. Și anume că șefa DNA nu dă indicații directe în acest sens, ci doar își manifestă o dorință, care poate fi împlinită, după cum adaugă tot ea, doar pe cale instituțională. Iar dacă spune acest lucru, e puțin probabil că Kovesi nu are și unele presupuneri serioase despre implicarea primului ministru în dosarul la care se referă. Oricum, procurorul Uncheșelu nu e pus în situația de a-l închide la pârnaie cu orice preț pe premier, ci doar i se dă de înțeles că ar trebui să muncească mai mult și mai atent la o anume cauză penală. Evident că Laura Codruța Kovesi are această dorință și pentru a crește popularitatea instituției pe care o conduce, prin dosare răsunătoare. Dar, totuși, este ăsta un păcat? Orice șef, care se respectă, urmărește acest interes și nu poate fi criticat până când nu încalcă legea.

„Cine nu are chef de muncă să plece”

Dacă e un păcat, cred că ar trebui să vedem și ce s-ar întâmpla la noi într-o situație similară. În RM, unde tot ce se mișcă este condus de un anume partid (om), dacă acesta ar hotărî să bage la răcoare un demnitar, fie el ministru sau deputat, președinte sau premier, CNA i-ar găsi celui din urmă ac de cojoc, cât ai zice pește. Cunosc din surse demne de încredere că acest partid (om) dă indicații directe privind deschiderea unor dosare penale și atragerea la pedeapsă a unor oficiali. La noi ar fi o poveste să-l vezi pe un procuror-șef, perorând în fața angajaților săi: „Vai, ce de mult mi-aș dori să găsim probe contra lui Filat sau Șor, sau Usatîi, sau Platon!”. La noi se dau indicații fără drept de apel. Am repetat de o sumedenie de ori că unul dintre argumentele de principiu ale justiției selective din RM este protecția oferită de CNA și procurori reprezentanților formațiunilor politice care colaborează cu partidul (omul). Odată ce această conlucrare eșuează, liderii formațiunilor respective trec pe bandă rulantă prin izolatorul CNA și prin celulele Penitenciarului nr. 13. Așa s-a întâmplat în trecut cu PLDM, în prezent cu PL și, în viitor, probabil, cu PSRM. De altfel, socialiștii se bucură astăzi de imunitate absolută în fața instituțiilor de drept.

În fond, nimic din ceea ce spune Laura Codruța Kovesi în scandaloasele înregistrări nu contravine legii. În continuare, ea își exprimă regretul că numărul persoanelor acuzate de DNA a scăzut într-un an de la 673 la 270; că există dosare pornite acum șase-șapte ani, care încă nu sunt soluționate; că unii procurori fac câte numai trei rechizitorii pe an; că din opt mii de dosare nu există încă niciun inculpat. „În cinci săptămâni nimeni nu a învinuit pe nimeni la DNA. Cine nu are chef de muncă să plece”, menționează ea printre altele. De aici putem conchide că Direcția anticorupție din România nu are dosare la sertar, cum se întâmplă la noi, dacă ne amintim de ultima declarație publică a lui Vlad Filat, care încă în 2015 îl atenționa pe Mihai Ghimpu că există câteva sute de dosare contra angajaților Primăriei, care vor ieși la iveală. Și care într-adevăr acum ies la iveală…

Lecția

Intenția Laurei Codruța Kovesi de a spori imaginea DNA se face observată și dintr-o altă înregistrare. Ea le spune procurorilor că ar vrea ca aceștia să intenteze vreo trei-patru dosare importante, care să vizeze persoane sus-puse, inclusiv miniștri. „Dacă ei simt că nu mai avem curaj, o să se urce cu picioarele pe noi”, motivează Kovesi. Atenție, însă, ea nu pronunță nume de oameni sau de partide! Și aici, dacă ne întoarcem iarăși la oile noastre, nu putem să nu ne întrebăm: când s-a văzut ca șefii CNA sau ai procuraturii să viseze la niște dosare contra vreunui ministru, dacă acesta nu a supărat partidul (omul) și dacă nu cunosc exact numele victimei? În cel mai bun caz, la noi cred că s-ar spune cam așa: „Ar trebui să mai facem cumva măcar trei-patru dosare importante împotriva liberalilor sau a liberal-democraților”.

Astfel, devine certă diferența dintre independența DNA și dependența CNA. De aceea, chiar dacă fenomenul corupției într-adevăr s-a diminuat din senin și peste noapte în România și Laura Codruța Kovesi nu are dreptate, înregistrările care au pus pe jar politicienii și mass-media de peste Prut ar trebui să fie pentru noi o lecție. Oricât de visători am fi, numărul reținerilor efectuate de CNA nu poate servi ca indiciu al luptei împotriva corupției, atâta timp cât avem partide și politicieni protejați de instituțiile de drept.