2012 este anul în care voi pune în practică lecţiile însuşite în 2011, perioadă în care am învăţat că viaţa e prea scurtă pentru a o pierde în bârfe şi invidii. Am învăţat că vizita anuală la doctor îţi poate reda o poftă de viaţă mai ceva decât un compliment spus dimineaţa. Am învăţat să fac faţă dorului de familie şi prieteni, iar pentru asta trebuie să mulţumesc Internetului.
Am învăţat să iubesc şi să dărui respect, iubire, loialitate, fără a primi nimic în schimb. Am învăţat să mă opresc la timp, să-mi ascult raţiunea. Am învăţat să nu-mi respect doar imaginea, pe care mai mult o văd trecătorii, ci şi corpul, şi sufletul meu, pe care le simt mereu. Am însuşit că distanţa dintre tine şi oamenii dragi se măsoară cu un bilet de avion… low cost.
Am învăţat că cea mai mare pierdere în viaţă este anume viaţa. Maşini, case, haine, călătorii – le putem reîntoarce oricând. Am învăţat să fiu recunoscătoare pentru lucrurile pe care le am, dar şi să nu renunţ la vise.
Pe de altă parte, n-am învăţat să înot, nu am găsit tupeul necesar pentru a intra pe uşă bătând cu piciorul şi continui să am emoţii când trebuie să sun pe cineva. Nu am reuşit să învăţ o limbă străină, nici cum să economisesc bani şi timp nu am însuşit, dar să fim serioşi, 2012 abia a început.
Silvia Ursu
psihologie@timpul.md
Timpul Suplimentul Femeia
